BOCNĂ-A-NGHEȚAT – NĂUC – TOT UNIVERSUL
bocnă-a-nghețat
– năuc – tot Universul
la
mijloc – au pocnit și Strofa – Versul :
o
Slovă – bàrem – să se țină de vreo Stea...
îmi
cad în cap țùrțuri – cenuși... : doar piază rea !
...îmbătrânesc
ținând Condeiu-n mână
Cerneala
s-a uscat de-o eră : -n Lună
tot
văd mișcări de Lilieci și Bufniți
țintite
– toate – spre beznele din pivniți...
nici
Inima nu-mi bate – iar Creieru-i
Cristale
acum
vin – toate – iernile uitate-n Vale :
nu
mai aud discursuri și nici sfaturi
Statui
de Gheață : Două Codobaturi...
...nu
mai sunt Raze-Anotimpuri – între Ierni :
Tâlhari pe Cruce : Ultimii Doi Reni...
E IARNĂ – IAR – ÎN SOARTA ȚĂRII MELE
e iarnă – iar – în soarta țării mele
poporul s-a lăsat prostit și țigănit
e iarnă – iar - și nu mai am nuiele
să-nvăț pe cei ce doar au asuprit...!
eu nu mă duc din Poarta Țării Mele
eu nu o las – prădării – dumicat :
eu iau un Par - și-i apăr orice Hat !
eu nu-mi vând Neamul – în așa vremi
grele !
...prunci nătărăi – născuți de orice
vânt
acest pământ este – mereu – PREA SFÂNT
ca să vă rabde ”Curcănirea” Tâmpă :
plecați – de nu vă plac Martir și Rând !
...aici rămânem doar cu Munți Statornici
căci lor - ȘI NUMAI LOR ! – suntem
datornici !
***
MIRESMELE NUNTESC - ȘI FLORI - ȘI PĂSĂRI
– CHEAMĂ !
miresmele
nuntesc - și flori - și păsări – cheamă !
țesut
din raze vii – văzduhul se rotește…
sufletul
meu – pribeag – are un soi de teamă :
să
nu fi greșit cerul – că – iarăși – se smintește !
fluturi
albaștri – seara – îi mistuie sfiala…
cam
somnoros – din tufe – un Inorog se scoală
și
tufele de flori – cunună estivală
candorii
Cornului din Frunte dau pohfală…
când
Inorogu-i treaz – toți zeii dau năvală
măcar
un strop – lumina să-i respire
iar
Ametistu' - -o clipă – -n extaz să-l admire !
…dar
se opresc – se-nșiră : totu-i cu socoteală…
…nu
– n-am greșit : uite-l pe Pan – cu Naiul !
e
săltăreț - nevoie mare ! - …unde-i baiul ?!
***
CU TINE – CRISTE – PE CÂMPI AM HOINĂRIT
cu
Tine – Criste – pe câmpi am hoinărit
slavă
am dat – oricând - oricărui Răsărit !
voi
Lume Alta – cu Tine să rămân :
nu
voi să cad în bot – pentru-un Stăpân !
Tu
– Frate-mi ești – mai mare și-nțelept
Izvoare
vin la Tine – precum la Munte Drept :
spre
Tine – sub Furtună – se pleacă toți Copacii
și
– sub Copaci – se-aprind – Coroană – MACII...!
e-atât
de bine – în seara care vine
încât
– Hristoase – Cetatea se ridică din Ruine
Păsări
devin Măiestre – cum sunt doar în Poveste
dar
eu le văd - și văd – mereu – o IESLE
!
...nu
mă grăbi – Hristoase - nici eu nu mă silesc
dar
când ajung la Tine – de tot mă-mpărtășesc !
***
Prof. dr. Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu