SĂ CREZI ÎN CRIST : IDENTITATEA TA
ADEVĂRATĂ
să
crezi în Crist : Identitatea ta Adevărată
pe
care Nimeni nu ți-o ia - și Niciodată
să
Îl iubești pe Crist : nu te urăști pe tine
în
Lumea asta – Labirintică – de Crime
când
spui o Rugăciune – spune-o-n Limba ta Amară
(...cu
inflexiuni de Înger și de Fiară...)
pe
care – nici pe ea – nu ți-o pot lua - de-afară :
nu
Preoții înseamnă Rugăciune
ci
Răstignirea ta – pe Gòlgote Străbune...
nu
Catedralele te ocrotesc – în Vale :
Iubirea
ta de Cer – croi-va-ți – mereu – Cale...
cu
Fratele Cel Mare – Crist – drept Călăuză
tu
vei răzbi-n Pământ – pe Mare – în Meduză...
...va
fi și Foc – Văzduhul – mai ales
cu
toate te-o-mpăca – de toți vei fi-nțeles...!
***
LĂUTA MEA – ZIARUL ÎNSTELAT
am
publicat Grădini – Marìi de Flori
am
publicat și Pești – Corăbii – Nori...
...apoi - am publicat Umanitatea Oarbă :
Ediția-a
fost anemică – alergică și slabă...!
...m-am
săturat s-o fac pe Ziaristul
(...din
umeri dă și ”nenea doctor” – Oculistul...) :
oricât
i-am tras – cu Spaimă – Văl lui ISIS
Pupilele
Umanității se-ngropară-n IRIS...!
...eu nu mai public – ci-am făcut ”SCRISOARE
LUI
DUMNEZEU” : Ființa-mi
RE-MĂSOARE :
fac Munți să cânte – -Izvoarele prin
Vocea-mi curg
ei bine – va să
zică NU-I ABSURD :
vreau să devin – o Vreme – DEMIURG :
să public doar Facerea cea Sfântă –
pentru Înger :
el ca să plângă... – ...eu să cânt și
sânger...
...Lăuta mea – Ziarul Înstelat
până și Ochi de Dumnezeu a-nrourat...!
***
ERAU
ALTFEL DE OAMENI – PE-ATUNCI
erau
Veri Încinse de Foc – și treceam pe lângă Abis Răcoros de Fântâni :
și
aflam Ulcele Smălțuite – puse-acolo – încă din Bătrâni...
nu
era – nimeni – de Pază și Taxă – la Ulcele :
asudat
– luam una – beam – alungam – astfel – Iele...
erau
altfel de Oameni – pe-atunci :
se
chemau ”Țărani” – coseau Prea-Nalta Iarbă din Lunci
mânau
– Seara - cu Mare-Nțelegere – Vitele la Jgheab
...și
nici eu – printre ei – nu mă mai simțeam slab...
...au
trecut tare mulți Ani – de-Atunci : Acum – toate par c-au fost în Povești...
dar
– de la Străbuni și Părinți – tot îmi vin Vești :
pesemne
că e – pe Tărâmul Celălalt – un Pocăit Zmeu
care
le tot trimite – asupra Aleanului meu...
...Povești
să fie ! - ...dar era Tare Frumos :
așa
c-am hotărât să plec spre Lumea Cealaltă – Desculț și pe Jos...
***
Prof. dr. Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu