O ceață adâncă învăluie lumea ca o piele
de animal sălbatic de undeva din țări dispărute…
Vine frigul ca o armată de barbari, o să dormim pe durerile noastre de blană aspră, netăbăcită,
mirosind a specii pierdute, o să te chemăm,
o mână iese din ceață, aș putea s-o ating,
pe ea sunt scrise noile noastre nume.
E toamnă sau primăvară și oamenii încurcă viețile între ei,
aș putea cere mila ta, aș putea să te rog să ai milă,
dar vine o beție adâncă, beția ceții străine,
adusă de vânt din țări care nu sunt
desenate pe nicio hartă…
c Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu