CARNE CU TIMP
Ai rupt din tine ceea ce era de smuls,
ai pus în ființa mea ceea ce lipsea,
mi-ai dat totul, plus un cuvânt,
cu excepția numelui
tău, mai ales a Numelui Tău...
Ai făcut din carnea ce putrezește o carne cu timp,
ai lăsat în mine răbdarea de a vedea secunda pulsând,
altfel decât inima, altfel decât memoria, altfel decât veacul...
O, anotimp ce pulsează asemeni
cuvântului nerostit,
cuvânt ce se divide în timpul rostirii sale
în plină lumină...
C Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu