Nașterea din Cuvânt
Dumnezeu a vrut,
îngerii cântă:
Iosif şi Maria, sub
dragoste sfântă,
Un bărbat şi o
femeie, atinşi de Har,
O taină aprinsă, un
semn ce cuvântă,
O nelinişte adâncă,
apoi - măreţul dar...
Proorocul a vestit
prin ani de-ncercare,
Glasul lui nu s-a stins
până-acum -
Se aude din ce în ce
mai tare,
Mesia s-a născut pe
Pământ, restu-i fum...
S-a întâmplat ce
fusese vestit,
Lucrarea s-a împlinit
divin,
Aşa am fost iubiţi,
aşa am fost iubit,
Prin Pruncul din
stea, Cuvântul deplin...
Da, Dumnezeu e pururea
cu noi,
Fiul s-a născut la
măreţu-i semn,
Ne-a ridicat din
noapte şi noroi,
Iisus, cel mai
luminos îndemn...
Îngerul a vegheat din
Cerul infinit,
Minunea trebuia să
se-mplinească,
Îngerul a zburat
peste veac şi mit,
Făcând ca Emanuel să
se nască...
Umbra adâncă a
Duhului Sfânt,
Atingere blândă,
uşoară -
Şi omul a fost salvat
pe Pământ,
I-a fost hărăzit să
nu piară...
Cezar a dat poruncă
împărătească,
Ca toţi să fie puşi
în cărţile lumii,
Dar a fost
numărătoarea lumească,
Ce nu cuprindea
numărul minunii...
La Betleem, în locul
prea sfânt,
Iisus n-a avut loc în
hanul de poposire,
Dar acolo s-a
întrupat Cuvântul - Cuvânt,
Acolo îngerii au dat
de ştire:
„S-a născut Mesia cel
mult aşteptat,
S-a născut Iisus -
Prinţul blând”;
Lumea a primit pe
adevăratul împărat,
Lumea a primit taina
din Cuvânt...
Iisus ne-a învăţat
nemurirea,
Iisus ne-a curăţat de
păcate,
Iisus a salvat chiar
omenirea,
Prin lumină, adevăr
şi dreptate...
A fost o naştere în
Betleem,
A fost o naştere cu
înger şi stea,
Din veacuri acelaşi
îndemn:
Zidiți în nemurire cu
dragostea...
C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu