Buzunarele condamnaților și experiențele postmoderniste

 

Buzunarul cu ierburi amare…

 

 

Poetul, pentru a-și câștiga pâinea,

mai are un job după-amiaza,

e călăul orașului,

specializat, totdeauna lucrând curat, fără urme.

Constantin Stancu - Literatura la Hațeg

 

În urma sângelui scurs de pe butucul public,

se ridică păsări colibri sau sufletele barbarilor

care au murit de moarte legală.

 

„Am  familie”, își spune poetul,

zilele sunt oricum lungi,

mai lungi decât un roman de Tolstoi.

 

Are timp și execuția celor din oraș

îi oferă experiențe postmoderniste,

câștigă timp și cuvinte.

 

Cui îi pasă de un poet,

e un funcționar onorabil cu mustăcioară,

numără morțile și poemele, și veșniciile

pe care le găsește în buzunarele

din hainele condamnaților, printre fotografii și ierburi amare…

Constantin Stancu Hațeg ©