Dumitru Hurubă își face bilanțul în anul 2024, sunt peste 80 de ani de viață, mulți scăldați în apa literaturii.
Mitică, aşa cum îi spun prietenii, e un prieten adevărat, iar dacă te deplasezi într-un sens contrar, eşti pe contrasens, îţi sugerează că ai intrat în tagma zăpăciţilor de tranziţie, ceea ce este adevărat, dintr-un anumit punct de vedere.
Acum este pensionar şi încearcă să se pună bine cu Dumnezeu, scriind despre tehnica de a colora mintea cea de pe urmă a românului…
Iată ce scrie Mitică despre sine:
„În continuare, precum orice bun şi brav român, am început să scriu
versuri. Constatând, însă, în scurtă vreme, că numărul poeţilor depăşea cu mult
populaţia ţării, m-am transferat la Departamentul Proză satirico-umoristică
unde mai erau câteva locuri libere la Compartimentul „Umor Negru”. La concursul
organizat am participat singur clasându-mă al doilea cu coroniţă de scai.
Pentru primul loc se punea coroniţa de spini …”.
Dumitru Hurubă are şi avea, culmea, prieteni printre umorişti. Lucru mai rar întâlnit în breasla meşterilor de umor…
Dumitru Hurubă explică clar situația scriitorului
de astăzi, pendulează între realitate și satiră:
…E simplu-simpluț: I-auzi, numai: alo, Editura Smak-Smak?
Da? Mersi, dragă, ok… Știți? Am scris și eu un roman și aș vrea să-l tipăresc
la dumneavoastră… Sunteți cea mai prestigioasă editură din punctul meu de
vedere… Bani, bani ai, domnu romancier? Am. În regulă – trimite textul… Iar în
două-trei săptămâni ai romanul tipărit, aranjat frumos… Corectura o faci
dumneata, că noi nu avem prevăzut în organigramă post de corector… Ai văzut,
vecine? Devin rapid romancier
respectabil și respectat… (Roman-frescă,
p. 120, în Scuzați că ne-am cunoscut - 2017).
C Stancu ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu