LA COLȚUL VREMII
alunec printre desenele târgului
dau binețe trecătorilor
ca pe ulițele satului cândva
și mă preumblu liniștit
în baston boieresc
pe-aici se-ngustează și-apoi pier pe rând
porțile cerului
veacu-i clipă
nașterea-i piramidă și scară
eu vin și tot vin
de-a valma ci ivirea mea repetabilă
în cruce și mormânt
cerșind veșnicii la colțul vremii
Aurelian Sârbu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu