ALGORITM LITERAR, NR. 1/2017. Lecturi necesare într-o lume în schimbare. Ioan Barb și Silviu Guga, noua formulă a literaturii și artei

Sursa: Ioan Barb

Lecturi pe sit-ul revistei!

Daniel Marian: Imagine și idee la Constantin Stancu

Sursa: Revista Sintagme literare, nr. 3/2017 - Geo Galetaru

Sintagme literare, nr. 3/2017, o revistă a valorilor literare. Geo Galetaru și bucuria literaturii

Lecturi la:
https://constantinstancuscrib.wordpress.com/reviste/sintagme-literare/

Premiul Național pentru Poezie „Lucian Blaga” - Opera omnia, 9 mai 2017

S-a mai pensionat un poet în oraș...

S-a mai pensionat un poet

C Stancu, parțial color

S-a mai pensionat un poet în oraș, s-a mai dus un visător,

spre satisfacția bancherilor și a patronilor,

a barmanilor și a poliției locale.

El aflase cât de grea e pâinea din sacoșa muncitorului

din schimbul al treilea, înaintea directorului.

Poetul avea visele lui corecte teologic,

tinerii imberbi duceau palmierul energiilor pe străzi,

ei doreau să-i prindă umbra într-o sacoșă pentru cadouri,

imprimată pe ambele fețe cu forme canonice ale vremii, în culorile haosului.

Se vor întreba câte vrăbii vor încăpea în

mintea unui poet care se pensionează și-își

pune în ordine amintirile și bolile necesare?!

Nu le poate explica cum își vede trupurile tinere

imprimate pe zidurile din fața sa, 

prin care au trecut cei dinainte…

Operația spirituală, o mărturie

Suferinţa între artă şi eliberare

Revin în peisajul literar cu romanul Pe masa de operaţie, după volumele de poezie sau critică literară publicate, un exerciţiu la limita dintre viaţă şi moarte.

Romanul a apărut iniţial la Editura Rafet, Râmnicu Sărat – 2011 şi a fost premiat la Festivalul Internaţional „Titel Constantinescu”, ediţia a IV-a, sub atenta organizare a omului de cultură Constantin Marafet, căruia îi mulţumesc.

Cartea abordează tematica bolilor personale pe fundalul bolilor spirituale ale lumii, cu accent pe valoarea fiecărui om şi punerea în lumină a destinului special al poetului într-o vreme a căderilor. Am a optat pentru soluţia romanului modern, scurt, sugestiv, tragic, cu elemente de cultură implicită, tehnica literară folosită sugerând valorile creştine, puterea credinţei, drama personală imposibil de evitat într-o epocă agitată.

Eroul principal, în esenţă, nu are nume, îşi prezintă un fragment din viaţă la limita dintre a fi şi a nu fi, eroul poate fi oricine, până la urmă, pentru că boala nu poate fi evitată, face parte din logica ultimă a condiţiei umane, masa de operaţie este limita suportabilităţii durerii…

Romanul prezintă destinul pe mai multe planuri, unul real, unul spiritual, povestirea împletindu-se cu visul şi dragostea.

În concluzie, nu scriu nimic despre crime, dar prezint faţa morţii, evit erotismul intenţionat pentru a mă depărta de experimentele de orice fel, punând accentul pe dragoste, simplu, ca relaţie necesară, nimic despre complotul organizaţiilor secrete, totul despre boala nevăzută şi durere…

Un roman aparent simplu, dar cu un mesaj pătrunzător, Dumnezeu mai vindecă oameni, acolo unde limitele civilizaţiei sunt evidente, metalimbajul mesajului fiind evident.  

Operaţia este una fizică şi una spirituală, de fapt ţinta fiind operaţia spirituală, iar suferinţa este şcoala prin care trece individul în vremurile din urmă. Am atins drama poeţilor în lumea modernă, dar totul este o metaforă, poetul este cel care iubeşte viaţa, dar numai în oglinda morţii înţelege valoarea supremă: viaţa este un dar care merită apreciat la adevărata valoare… 

De ce? Unde? Cum? Când?

1.    Noutatea viziunii asupra existenţei.

În romanul Pe masa de operaţie viziunea se bazează pe scrierile vechi, solide şi pe ultimele descoperiri ştiinţifice, începând cu cea mai cunoscută scriere Sefer Yetzirach, dar şi pe analiza făcută de specialişti privind existenţa vieţii ca o formă desăvârşită de creaţie, având în spatele cortinei Creatorul. Vezi cartea Codul lui Dumnezeu de Gregg Braden. Astfel fiecare om are o valoare, iar modul în care ne relaţionăm în viaţă însemnă un mesaj. Literele, la izvorul lor, aveau fiecare o semnificaţie, astfel că fiecare personaj al cărţii aduce un semn care se integrează într-un mesaj mai larg.

Datorită păcatului omului lumea este bolnavă spiritual şi fizic, iar indivizii, prin relaţia cu lumea, sunt bolnavi şi ei nu ştiu de ce. Operaţia este una spirituală, a devenirii, în care putem fi incluşi dacă acceptăm eliminarea răului. Mesajul se găseşte şi în volumul de versuri semnat de Aurel Pantea Negru pe negru, într-un poem de început interesant, care porneşte tot de la textele vechi…Acolo lumina se stinge în momentul actului de cunoaştere…

Personajul principal nu are nume, fiecare din noi poate fi cel aflat pe masa de operaţie. Personajele secundare au nume simbolice, pornind de la literele vechi ebraice, limbă în care a fost iniţial scris parte bună din Scriptură (Vechiul Testament). În această limbă se exprimau pentru prima dată scribii şi are cuvinte speciale. În limba română nu există cuvinte echivalente pentru unele mesaje aşa cum o foloseau vechii scribi. Totodată numele Creatorului în limba ebraică veche era YHWH, iar fiecare literă din acest cuvânt are şi o valoare, valoare corespondentă în Tabelul lui Mendeleev, ceea ce arată că viaţa are la bază oxigenul, hidrogenul, carbonul, azotul şi că numele lui Dumnezeu este scris în chiar codul nostru genetic, prin compoziţie. Din acest motiv personajul principal nu are un nume, numele personal este umbrit de numele Creatorului pe care îl purtăm în codul genetic, iar pe de altă parte fiecare din noi este un bolnav. Am explicat în ultimele pagini din roman semnificaţia literelor sau numelor purtate de personaje.

Extirparea unui rinichi este simbolică, Dumnezeu cercetează inima şi rinichii omului conform scrierilor sacre. Vedeţi şi analiza făcută  romanului de Adrian Botez, scriitor, critic literar, om de cultură.

Orbirea este boala lumii moderne, omul modern are ochi dar nu vede, are aparate de a plonja în microcosmos sau macrocosm, dar nu vede.

Explicaţia ar putea continua, dar mă opresc, dacă aţi fi lecturat romanul dar, mai ales, ultimele pagini, aţi fi înţeles mesajul.

2.    Coerenţa construcţiei epice sau incoerenţa ca modalitate literară de prezentare a mesajului.

Romanul se desfăşoară pe trei planuri cu legătură între ele. Planul celui operat, aflat pe masa de operaţie. Planul lumii reale în care a trăit personajul principal şi care îi cauzează boala. Planul din vis care se materializează ulterior în personajul continuator al construcţiei romanului, ca mod de a depăşi boala. Dacă personajul anonim dispare (a fost operat), existenţa este continuată de omul din vis, ca expresie a „naşterii din nou” din punct de vedere spiritual, respectiv operaţia a reuşit, iar omul cel nou continuă altfel viaţa, mai aproape de natură, acceptând plata preţului...

Poetul exprimă omul dornic de viaţă, aflat la limita existenţei, pasibil de a ajunge pe masa de operaţie.

Poeţii au nume simbolice, dar accesibile pentru că sunt purtători de mesaj prin viaţa lor. Vezi viaţa poetului Nichita Stănescu sau Lucian Blaga. În subtext se înţelege acest lucru.  Finalul dezleagă misterul, fiind explicit, la fel ca în vechile cărţi apocaliptice…

Am optat pentru un roman scurt, specific vremurilor moderne, cititorii câţi mai sunt, nu au timpul necesar, li se oferă doar esenţa. Un tânăr studiază până la treizeci de ani: facultate, masterat, studii aprofundate, specializare şi nu are timpul necesar lecturilor masive. Se trezeşte la treizeci de ani fără familie, fără copii, apoi urmează ciclul, mult întârziat, acesta este şi motivul pentru care romanul este sintetic…

3.    Expresivitatea limbii române utilizate.

Romanul este scris într-o limbă simplă, dar nu simplistă. Poate oricine înţelege povestea, dar gradul de acces la mesaj este gradat, cine înţelege simbolurile, înţelege mesajul final. Am utilizat limbajul simplu al vechilor scrieri, dar în background este un metalimbaj. Pentru asta e nevoie de înţelege simbolurile, cărţile vechi, scopul pentru care a fost creat omul,  mesajul final… Cu alte cuvinte mesajul este mai complicat, limbajul este direct şi simplu.

Ca să mă explic: J. L. Borgese are o povestire simplă, un om stă pe o bancă, iar alături este un tânăr, tânărul de lângă el este omul acela la o altă vârstă. Limbaj simplu, mesaj elevat.

Atenţie!

În paralel, din studiile făcute public rezultă interesul scăzut al cetăţeanului român pentru lecturi.

Peste jumătate dintre romani nu au citit nici măcar o carte in anul 2012, arata un sondaj realizat de Institutul Roman de Studii Sociale (IRSS) la comanda postului TVH 2.0. Cei care au răspuns la sondaj au citit 5 sau peste 5 cărţi, 21% au terminat de citit 1-2 cărţi, iar 11% au citit 3-4 cărţi in 2012.

Tsunami și alte poeme

VALEA REGINELOR, POEZIA ROSEI LENTINI

Eugen Dorcescu ne propune un volum de poeme în limba română a poeziei scrise de Rosa Lentini[1], traducere chibzuită din limba spaniolă, care aduce un argument liric în geografia literară a Europei, o antologie  cu tristeţe, apoi rezistenţa în faţa evenimentelor contemporane, reîntoarcerea la coordonatele imperiului, ale istoriei care trădează prezentul prin motivele eterne.

Antologia ne prezintă, la început, pe scurt, viaţa şi opera poetei, tandreţea versului în lumea europeană modernă, date care vin să informeze cititorul despre o lume aparte, o lume a visului străbătut de furtuni spirituale, de violenţa ultimă a lumii, de melancolia la marginea oceanului.

Un moto interesant pentru acest volum:“Funcţia cuvântului, dincolo de mica mizerie şi mica tandreţe de a desemna aceasta sau aceea,este un act de iubire: să creeze prezenţă”. - Roberto Juarroz.  Acest citat  dezvăluie temele principale ale volumului: detenta prezenţei, iubirea ca fulger târziu, mizeria zilnică transformată în poezie.

În prefaţă Esther Ramón face o analiză interesantă a poeziei scrise de Rosa Lentini şi trimiterile  sunt pertinente: „ Pentru Stefan Zweig, poetul “este un paratrăsnet solitar ce adună (...) întreaga tensiune atmosferică a focului sacru, şi această forţă este aproape întotdeauna mortală”. ZWEIG, Stefan, 1999, 63. La lucha contra el demonio. Hölderlin, Kleist. Nietzsche. Barcelona: El Acantilado.

Mai multe date în acest sens ne aduce Karl Jaspers, notând că Van Gogh consideră de asemenea munca sa de pictor ca un “paratrăsnet”. Asumând încărcătura simbolică şi transcendentă a fenomenelor amintite, Jaspers afirmă, în consonanţă cu gândul conţinut în poezia lui Hölderlin:

“Acum, cel care se expune pericolului este chiar poetul: poate sfârşi nimicit, în timp ce misiunea sa constă tocmai în a capta divinul primejdios în forma poeziei şi în a-l transmite fiinţelor umane într-un mod care să nu fie dăunător.”  JASPERS, Karl, 2001, 198. Genio artístico y locura. Barcelona: El Acantilado.  Citatul este important pentru că dezvăluie puterea poeziei, în general, de a prelua energiile debordante ale răului şi a le transforma în versuri care schimbă minţile, inimile, lacrimile spre bine… Fraza este profundă şi surprinde în acest context, dar focalizează lumile eterne ale poemului în poezia concretă a Rosei Lentini.

Antologia reţine poeme din ciclurile:

·      Din “Citind-o pe Alejandra Pizarnik”, 1999

·      Din “Caiet egiptean”, 2000

·      Din “Sudul spre mine”, 2001

·      Din “Cele patru roze”,

·      Din “Veninul şi piatra”, 2005

Titlurile dezvăluie ideile acestor poeme, sunt poeme care răscolesc cititorul prin profunzimea atmosferei poetice, este redată o altă insulă în lumea contemporană, insula protectoare, cea pe care se refugiază copii poemului, insula cunoaşterii prin versul luminat.

Lecturile, istoria, evenimentele imediate, brutale,  sunt aduse în poezie de către Lentini, iar traducătorul, important poet contemporan, simte versul şi lasă poemul să zburde, să curgă spre cititor în limba română, aproape la nivelul creaţiei originale, cumva intacte, de sine stătătoare…

„Trebuie să scrii ca într-un legământ

săpând în umbră, cu lumina înăuntru.

Şi zice: “iarna urcă prin mine”

şi este mai în sine cu sine însăşi.

Tăcerea ţi-a luat în stăpânire poarta

şanţul şi golul. Cineva trece

ca un lup cenuşiu în noapte

cu puii săi jupuiţi

în timp ce moartea îi ciopleşte oasele

ca pe nişte sculpturi, ca pe nişte flaute”.

Există un loc unde se formează întrupările poetice, o lume a poeziei concrete şi lentele pliuri ale dublei memorii…

Urmărind poemele descoperi versuri memorabile: a zămisli absenţa,  după-amiaza îmbracă în aur grădinile, lumina strălucitoare care s-a scufundat în Egipt, Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip, grăunţe de somn pe care ne sprijinim capul, apa a şlefuit cântecele, marea pasăre a crepusculului iluminează drumul de întoarcere, odihnindu-se cuvintele iau forma obiectelor…

Rosa Lentini este fascinată de trecerea şi tăcerea imperiilor, e jocul divin care controlează lumea, istoria trecută care se reinventează în prezent, puterea şi măreţia care alunecă în ape şi nisipuri, marile edicte inundate de timp, apoi ieşirea, salvarea prin poezie, credinţă, cântec. Tema Egiptului este una puternică, a fascinat oamenii pentru că le-a marcat destinele, iar imperiul actual ne marchează destinele fie că este în joc prestanţa Statelor  Unite, Europa, China, fie că este în joc moartea noastră cea de toate zilele. Prin poezia Rosei Lentini descoperi că puterea imperiului stă în fragilitatea sa… Se dezvăluie cititorului mecanismele imperiului, meandrele care îl desenează, deschiderile spre lume şi Dumnezeu… Egiptul a fost o temă importantă în creştinism, dar şi una în manualele de istoriei lăsate în mâna păcătosului, o temă a eliberării de sub tirania sistemului…

„Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în

formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părţi ale ţării,

cea înaltă şi cea joasă. O linie în centru îl împărţea în două. Figura obţinută din această

reprezentare era cheia vieţii, cheia întregii existenţe. În termeni

generali nordul era bogat şi sudul mult mai sărac. Marile capitale

precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau

în deltă aproape de mare.

Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip”. – Cheia lumii

Eugen Dorcescu simte aceste poeme şi le dă o atenţie deosebită, versul pluteşte frumos în mintea cititorului, pătrunzător şi tainic…

Fragilitatea fiinţei, ca şi fragilitatea imperiului sunt testate prin tema tsunami,forţele necontrolate ale energiilor create, cele care mătură bulevardele istoriei şi face mereu curat în lume, pentru a conserva lumea, cu toate că individul, concret, e pus să reziste acestora, să biruie cumva, iraţional şi divin, e rezistenţa prin viaţa simplă, ca viaţă…

„Mai târziu pe străduţe şi pasaje

în casele dărâmate, sub pietre

şi graiuri o călătorie amorţită:

fuziunea intimă cu noaptea, odihnă,

transparenţa intactă

a unei ape cu peşti mai reci

mâna pe care nu izbutim s-o trezim”. - Tsunami II

Efortul poetului,  a poetei, în lume este redat prin poemul Hărţi, de fapt o privire de sus în istorie, un contur ieşit din ceaţa poemelor, în aceeaşi manieră precum în vremurile genezei. A privi detaşat lumea este efortul suprem al omului, conştiinţa destinului său în univers.

„Şi priviri pe deasupra distanţei

fiindcă prezenţele îl susţin mai puţin pe om

decât cei absenţi, atât de asemănători în liniştea lor

naşterii lumii

şi precum izvoarele de asemenea liniile

de culori naufragiate

spălate după un timp de nisip”.

Este o hartă a posibilului, o hartă eternă, dragostea se scrie la acest capăt de cer, pe aceste uliţe simple, iar timpul din care suntem alungaţi, dă putere vieţii, centrul plin de dorinţă şi absenţă…

E un loc pentru cei care visează în Valea Reginelor, un Templu pentru Femeile Faraon care au marcat trecutul, au dat sens deşertului şi mişcarea Nilului în istorie, o poveste care se va ivi înspre lumină…

Eugen Dorcescu notează în prefaţa volumului: „Memoria şi copilăria se aliază în poem, se condensează, pentru a se preschimba în lemnul unor vâsle iute-trebuitoare, dar nici grădinile, nici poveştile lor nu sunt de ajutor, fiindcă nu-i lemn îndestulător pentru a ridica diguri. Doar pentru a arde. Pentru a ilumina un scurt răstimp, o clipă.”

Poezia Rosei Lentini luminează o clipă istoria imperiului cu limbajul special al celei care a străpuns tsunami cu puterea memoriei şi a şoaptei…

Constantin Stancu

---

[1] Rosa Lentini, Antologia Rosa Lentini – Tsunami şi alte poeme, Editura online „Semănătorul” – 2011, poezie, traducere de Eugen Dorcescu.