Colocviile „Reflex” 2022. Note de Lorinczi Francisc-Mihai

 

Revista „Reflex”, nr. 1-6/2023. Semnal, sumar, redacția, date de contact

 

Camelia Ardelean: O Atlantidă se scufundă

 

Valoarea omului? Mai are omul o valoare?

 

Valoarea omului?

 

În vechime, acum aproape 3500 de ani, după cum citim în Vechiul Testament, oamenii erau prețuiți după modul de prețuire a vremii, în sicli (0,6 grame argint). Un bărbat era mai prețuit ca o femeie, cel matur avea un preț mai mare (cincizeci sicli), iar cei în vârstă prețuiau mai puțin, au trecut de șaizeci de ani (15 sicli). Prețuirea era făcută unui popor de oameni analfabeți, violenți, mulți se culcau cu animale sau între ei, aveau mai multe neveste, chiar și incestul era prezent, dezorganizarea era evidentă. Era un popor organizat în triburi care aveau tendința să se unească, să se coaguleze într-un popor. Deci un om avea o valoare. Moise a introdus, la inspirație divină, aceste reguli. Prețuirea, pentru cel sărac, fără resurse, era la mâna preotului (era teocrație, nu democrație). Era nevoie de o rigoare și norme sociale pentru a disciplina oamenii care urmau să formeze o comunitate, poporul.

A venit Iisus, El s-a împotrivit „afacerilor” făcute de evrei cu Dumnezeu, a desăvârșit/ împlinit Scriptura. Când s-a atins de afacerile de la Templu, era deja la început de numărătoare creștină, anul treizeci aproximativ, liderii religioși l-au eliminat, le strica jocurile de avere. Iisus s-a lăsat judecat și prețuit. Treizeci de arginți, conform profețiilor biblice. Nimic în plus, nimic în minus. După ce Iisus a acceptat această prețuire, pe Cruce, a afirmat: „Tată, iartă-i că nu știu ce fac!…”. Așa a ajuns viața mea și a ta de neprețuit, imposibil de prețuit de oameni. În Ochii lui Dumnezeu avem o valoare care nu se putea plăti omenește. Am intrat în epoca Harului și Adevărului. Normele sociale vechi (peste 613 norme, greu de respectat de un om) au fost înlocuite de o normă accesibilă oricui: Iubește pe Dumnezeu și pe aproapele tău ca pe tine… Sau cu alte cuvinte: „Tot ceea ce vor să-ți facă ție oamenii, fă-le tu!” Deci se putea aplica noua normă, oricine știe ce așteaptă de la cei din jur, de la comunitate. Acum trăim într-o societate informatizată, al Patrulea Val, bazat pe Inteligența Artificială, un „utilaj” pentru mintea umană. Este altceva. Valoarea mea și a ta este de neprețuit. Chiar dacă Parlamentul, cu 100% din voturi, decide că nu am dreptul la o anumită felie de viață (drepturi democratice), există o Constituție care corectează voința oamenilor de a călca în picioare alți oameni. Constituția este rodul experienței umane de-a lungul vremii, a presiuni puse de Dumnezeu pe cei care cred că pot face orice afaceri cu viața omului, chiar și când ajung la butoanele sociale.

În altă direcție, se afirma că omul, de „frica morții”, respectă și aleargă după o viață mai bună (principiul: ACUM și AICI), ține regim alimentar, vrea o mașină mai bună, cu facilități, dispozitive de uz casnic și uzual, merge la băi, la tratamente medicale, sport…

Probabil, sunt unii alergați de frica morții. Omul,însă, trebuie să știe de „frica de Dumnezeu”, adică să împlinească ceea ce i-a cerut Creatorul. Intrat în trup, omul intră și-n Academia lui Dumnezeu, el trebuie să facă doar ceea ce este stabilit în dreptul lui, să respecte Evanghelia: să-și facă o familie, să crească bine copiii, să aibă o meserie din care să trăiască, să ajute pe aproapele lui, să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru tot ce a primit (închinarea), să-și vadă de Calea sa, primită prin Iisus etc. Iată că noua normă divină, bazată pe Evanghelie, are altă paradigmă. Plus că moartea, este o trecere în altă viață, când vom primi un alt trup (de slavă), deci vom continua pe alte coordonate, de Dumnezeu știute.

Frica de Dumnezeu, scrie la Scriptură, este începutul înțelepciunii… Oricum, moartea nu este în controlul omului, trăiește, omule, cât i-a scris Dumnezeu în Codul Genetic, acolo unde s-a și semnat Creatorul…  Am fost făcuți după Chipul și Asemănarea SA.    

O seară cu puțină filozofie biblică, cu gânduri…

În grădină, roșiile tind să se coacă, să avem rod… 

© Constantin Stancu

 

Radu Igna despre Nicolae Arsenie... Jurnalistul și istoria

 

                       Despre imaginea inexorabilă a vremurilor

                      

       Nicolaie Arsenie (n. 1039), ziarist binecunoscut în publicistica actuală, și-a petrecut copilăria și adolescența în satul hunedorean Lăpușnic. După absolvirea Liceului Decebal din Deva în 1955, devine student la Facultatea de Filozofie, Secția Ziaristică din București. Absolvent cu rezultate remarcabile (1960), după un an de profesorat la liceul din Ilia, catedra de filozofie, este angajat ziarist în București la Scânteia tineretului, unde efectuase practica în ultimul an de studenție. Se va remarca prin talentul său de om al condeiului în toate genurile publicistice. În 1977 este transferat la revista Flacăra condusă de poetul Adrian Păunescu unde va ocupa funcția de redactor-șef adiunct, în paginile căreia va fi mereu prezent.  

             În 2019 publică la Editura Semne volumul Fără Ieri nu e Mâine (249 de pagini), ce cuprinde articolele publicate în revista Flacăra lui Adrian Păunescu între anii 2009-2019.  Este o carte despre problemele „fierbinți” aflate pe scena politică și socială românească. În primul rând, realitatea actuală. În al doilea rând, similitudinile la ordinea zilei și în alte vremuri, în alte epoci. „Aceleași fenomene, situații care au întreținut și întrețin animația bulversată de pe scena socială au marcat neîntrerupt preocupările societății românești, aceleași întrebări și controverse au inflamat mereu dezbaterea publică acum ca și cu decenii și chiar secole în urmă... M-am străduit pe cât mi-au îngăduit mijloacele documentare să ilustrez neperisabilui adevăr relevat de binecunoscutul vers eminescian după care „Toate-s vechi și nouă toate” (p.8).

      Distingem în aceste eseuri politice, ce compun cartea, străduința cărturărească a autorului, care a scotocit bibliotecile, arhivele, documente oficiale, cărți, colecțiile de ziare. Bine scrise, însemnările sale  dovedesc că, în adevăr, fără Ieri nu e Mâine. Pledoaria este vie, citim astfel o istorie bine documentată a politicii românești. Întâlnim în multe pagini forma explozivă a satirei, a pamfletului.      

Temele abordate rezultă chiar din titlurile textelor, la care ne vom referi: Corupția nu au inventat-o comuniștii”; „De ce se opune inginerul Ion Iliescu”, „Un deziderat de un secol și jumătate: Descentralizare, dar nu autonomie”; „De la Iuliu Maniu către Emil Boc”; Organizarea haotică de astăzi trebuie să înceteze”; „Dorințele Partidei Naționale sunt actuale și astăzi”. „Despre mintea care ne cam lasă”, „Politica noastră, afacerile noastre”, De la Dunăre la Mare,un pustiu de nepăsare”, „Listele lui Iuliu Maniu și listele de astăzi”, „Poveste  cu și despre generali”.

 Sau „Bucureșteni, apărați-vă dreptul, Snagovul și Pădurea Băneasa sunt ale voastre”. Sau: „Ce ar scrie astăzi filozoful Nae Ionescu despre partidele politice și politicieni? Ceea ce a scris și pe vremea lui!”.

 

 

Scrie despre mari personalități implicate în marile evenimente ale timpului lor. Despre noi și Europa, cum reedităm Epoca Fanariotă. Despre balastul moștenit, în opinia unor noi specialiști, din epoca comunistă, corupția, construcții ceaușiste, dar cu precădere politica cea de toate zilele. Orice încălcare a legii, tot amalgamul ce sfidează legea, toate se datorează, în opinia unor comentatori, de obicei tineri, moștenirii regimului trecut detestat în 1989. Răsfoind Monitorul Oficial din anii interbelici, iată ce constată: „Nu era zi în România monarhică în care de la tribuna Camerei Deputaților să nu se rostească cuvântul corupție”.  Citează pe două pagini extrase din procesele verbale ale vechiului parlament, conchizând cu „Situațiile relatate se confundă lesne cu întâmplări din ziua de azi, cu deosebirea că prezentul apare indiscutabil mai generos și ca frecvență și ca dimensiuni în astfel de situații ( p10).

În 2009, guvernul Tericeanu a lansat ideea reluării lucrărilor la proiectul de realizare a Canalului București-Dunăre. Au început controversele, interesele.  Cel mai înfocat oponent a fost inginerul Ion Iliescu, argumentând că a fost o aberație a ceaușismului. Îi citim istoria în cele opt pagini din cartea în discuție. Proiectul inginerului energetician Dimitrie Leonida pentru construirea Canalului Argeș-București-Dunărea și electrificarea liniei ferate București-Brașov a fost adoptat de Parlamentul României în 1929, cu  un sigur vot împotrivă. „O idee mare, o concepție îndrăzneață”, scria Pamfil Șeicaru. Lucrările au început în 1984 și avansau în ritmul specific epocii, abandonat în 1989.      

             În „De unde vine vorba: Te uiți ca pisica în calendar?” scrie despre evenimete  ce au marcat istoria noastră. Suntem obișnuiți cu sărbătorirea unor evenimentelor fără semnificație, chiar locale, chiar medaliate, cheltuindu-se sume importante, în schimb despre cele care au marcat cu adevărat istoria  precum Răscoala țărănescă din 1907, la  o sută de ani în 2007, nu s-a rostit nici un cuvânt. Din contră, după 1989 a apărut un puternic curent de expulzare a tristului eveniment din istoria națională. Sunt prezentate și alte evenimente: prima sală de cinema, înființarea Muzeului Tehnic Român, Societea Scriitorilor Români, și altele. Încheie articolul cu: „Nu-mi fac iluzii. Constat că amneziile acestea, ingratitudine față de propria istorie sunt în ultima vreme tot mai numeroase. Am dobândit o exclusivă mutație internațională, calendarul național de evenimente și sărbători fiind trecute la o parte și înlocuite  cu altul străin” (p   53).  

             Nu lipsite de dramatism sunt și paginile despre învățământ, domeniu unde, la fel, toate-s vechi și nouă toate. Dezbaterile parlamentare au fost mereu altele și altele. Învățământul de toate gradele a fost supus unor neîntrerupte „bulversări, încât s-a ajuns ca nimeni să nu mai priceapă încotro se îndreaptă și unde va ajunge”. 

        Întreaga deontologie a politicii românești între cele două războaie se sintetizează în cele cinci pagini ale textului întitulat „Ce ar scrie astăzi  filozoful Nae Ionescu despre  partide, politică și politiceni? Ceea ce a scris și pe vremea lui”. Textul este un profund comentariu  la cartea „Roza vânturilor”, o culegere de articole publicate de filozof între anii 1929-1933. Partidele, prin veșnicile controverse, își urmăreau propriile interese. Nu aveau programe clare, predomina adularea șefilor  în orice împrejurare,  numai cu vorbe de laudă orice ar fi făcut. Nu exista nici o legătură între mulțimea care aplaudă și mase (p.80). Filozoful analizează legăturile țării cu mai marii Europei, pe care „Noi îi iubim, ei-cel mult se lasă iubiți”. De aceea „activitatea noastră politică trebuie să pornească de la realitățile românești -  singura cale  pe care  se poate, eventual, ajunge la sprijinul Europei” (p.98).

          În textul final, „Altădată ca și acum. Tovărășia hoților  și proștilor”, citim despre conflictul dintre partidele conservator și liberal, conduse de Cantacuzino și Tache Ionescu. „Cantacuziniștii fac pe tachiști: o bandă de hoți. Tachiștii fac pe cantacuzini: ciocoi panglicari și proști”. Nicolaie Arsenie lasă cititorului prezenta scriere cu îndemnul de a înlocui numele personajelor și al partidelor prezentate mai sus  cu  cele din zilele noastre. dovadă, pe bună dreptate, că „Fără Ieri ne e Mâine”!

 Textele din ultima parte a cărții sunt închinate Centenarului Unirii, cu îndemnul să ne cunoaștem istoria, să zădărnicim ceea ce se încearcă în zilele noastre când „puternice  forțe  țin  să uităm  cine am fost și cine suntem, ca asfel  să le satisfacem dorința  că nu mai suntem”. Se cunoaște  că ”Istoria României” sau „Istoria Românilor” a fost expulzată din programa școlară, manualele tradiționale au fost înlocuite cu o însumare de confuzii intenționate, lipsite de valoare educativă.

          Pilduitoare este aici  cartea marelui istoric Gh. I.Brătianu „File rupte din cartea războiului”. Fiecare filă, fiecare moment evocat este încărcat cu tonicul sentiment  că eroismul  este pretutindeni. Personajul central, un tânăr, rănit în război, este fiul  primului ministru, autorul cărții.

Trei articole au ca titlu „Timpul lui Mihai Eminesc și timpul nostru”. Un comentariu la cartea „Ultimele zile ale lui Eminescu la ziarul Timpul” de profesorul Nicolae Georgescu. Personalitatea poetului nu s-a manifestat numai în poezie, ci în aceiași măsură și în publicistică. A fost îndepărtat din redacția ziarului nu pentru că a fost bolnav, ci pentru poziția lui intrnsigentă de apărare a intereselor neamului românesc.

        Încheiem prezentarea acestui valoros volum, cu sinteza autorului de pe coperta a patra: „Totul e val și ce e val ca valul trece, dar valul revine, viața omului și viața omenirii nu stau pe loc…subzistă întotdeauna un filon repetitiv, sub pecetea căruia multe lucruri vechi arată ca noi și în multe lucruri socotite noi o privire atentă descoperă semne de vechime incontestabilă”.

12 februarie, 2021                                                  RADU IGNA

 

Foto: Radu Igna vorbind despre cărțile scriitorilor. Deva, Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu”, 2019. În spate: Ioan Sebastian Bara și Constantin Stancu

Arhivele de la Hațeg, noi arhive - noi comori... Monografii, legende, vivisecții, cărți și oameni în mișcare. Scurte note de prof. dr. Adrian Botez

 

Revista „SUD”, nr. 7-8/2023. Semnal, sumar, lecturi libere într-o lume virtuală

Dragi prieteni ai SUD-ului, colaboratori, cititori și susținători ai proiectelor revistei SUD și ale editurii omonime, vă anunțăm că a apărut cel mai recent număr dublu al revistei noastre, pagini care pot fi citite, dar și descărcate în variantă electronică accesând adresa https://revistasud.ro/istoric.html.

 

Iată ce puteți citi în acest număr:

• Viitorul Europei văzut de pe ruinele păcii – George Apostoiu (pag 1 și 3)
• Lebede albe, lebede negre – Alexandru Cazacu (pag 2)
• 5 ani fără Eugen Rotaru – Gabriel Dragnea (pag 2)
• Fumanii – Nicolae Dan Fruntelată (pag 3)
• Lumea-ntr-o singură zi (Puterea ucenicului neascultător) – Titus Vîjeu (pag 4-5)
• Dl. Florea Burtan și transfigurarea literară a unui trecut dureros – Florentin Popescu (pag 8 )
• Scriitori români, văzuți de mari graficieni ai lumii (XII) – Florentin Popescu (pag 8 )
• Dimitrie Bolintineanu într-o extrem de rară antologie; Constantin Noica într-o publicație giurgiuveană; Vasile Militaru și revista „Convorbiri critice” – Nicolae Scurtu (pag 9-11)
• Cum sărbătorim: „Ziua iei” la Bolintin Vale - Ioana-Ruxandra Fruntelată (pag 12)
• Satul din colțul ochiului – Ion Andreiță (pag 13)
• O carte actuală – Mircea Popa (pag 14)
• Revelație și originalitate – Victoria Milescu (pag 14)
• Nicolae Dan Fruntelată sau poetul într-o țară pierdută – Șerban Codrin Denk (pag 15)
• De la canibalismul politico-economic, la totalitarismul neo-marxist globalist. Europa în vâltoarea schimbărilor ideologice și reconstruirii arhitecturii instituționale - Gl.BG.(rtr) Gheorghe Dragomir Președintele Centrului de Etică și Strategii (pag 16-17)
• Marginalii la o lansare de carte – Emil Păunescu (pag 18)
• Lecția de poezie continuă – Corneliu Vasile (pag 18)
• Mărturii scriptice și iconografice privitoare la Cetatea Albă – Nicolae Scurtu (pag 19)
• Zidul Berlinului - Vasile Szolga (pag 19)
• Reziliență – Alexandru Cazacu (pag 20)
• Doi pe un balansoar, de William Gibson, regia Cristi Toma ARCUB – Sala Mare – Mona Dobrișan (pag 21)
• Noi convorbiri duhovnicești cu †Ioan al Banatului (X). „Tristețea tânărului bogat” – Luminița Cornea (pag 22)
• Zâmbetul Procurorului - Mirela-Maiana Mladin (pag 23)
• Ziua Iei românești la Centrul Cultural „Școala Veche” din Bolintin Vale – Gabriel Dragnea (pag 24-25)
• Scrisoare: Virgil Cioflec către Sextil Pușcariu „Ce-ți datorez eu ție? Poate liniștea și fericirea mea” – Luminița Cornea (pag 26)
• 23 august 1948: Înființarea primei biblioteci publice la Bolintin Vale – Ion Carbarău (pag 27)
• Statute și politicieni giurgiuveni de altădată – Emil Păunescu (pag 28)
• Stema țării, stemele județelor din Țara Românească și sigiliul domnitorului Gheorghe Bibescu aplicate în 1844 pe diploma lui Dimitrie Bolintineanu - Laurentiu-Stefan Szemkovics (pag 29)
• Mersul târgului – Ștefan Crudu (pag 30-31)
• REGULAMENT Concursul Național de Creație Literară „Dimitrie Bolintineanu”, Ediția a XXXII-a, 14 octombrie 2023, Bolintin Vale (pag 31)
• Reviste primite la redacție (pag 31)
• Biblioteca SUD-ului (pag 32)
  
  
  

Versurile prezente în acest număr aparțin poeților Alexei Mateevici (pag 1), Costel Stancu (pag 6), Șerban Codrin Denk (pag 7) și Silvia Ioana Enache (pag 19).

 

VĂ DORIM LECTURĂ PLĂCUTĂ!

 

--

GABRIEL DRAGNEA

Revista SUD

redactor-șef adjunct

 

 

 

Prietenul venit din altă țară

 

Prietenul Iisus

 

 

Ţi-e prieten, şi frate îţi este,

Te înţelege în orice zi sau clipă,

Iisus te înalţă pe albe creste,

Te duce pe-o vie aripă...

 

Iţi este frate şi prieten totodată,

Te-a salvat din braţele păcatului,

Te aşteaptă blând la uşă, iată,

Ridicându-te în Înaltul Înaltului...

 

Acestui dascăl şi frate, lui Iisus,

Deschide-i larg inima ta

Şi te va înălţa mai presus

De veac, de tăceri, de nea...

 

Caută-i dreptatea necontenit,

Caută adevărul Său Sfânt,

El este cel ce-a vestit

Calea spre Cer, prin Cuvânt...

 

Dacă te rogi cu sfială, adânc,

Dacă sufletul îţi este pregătit,

Asemeni sufletului de prunc,

Dacă rămâi copil şi smerit,

 

Vei afla un drum cu Iisus,

O cale prea bună şi clară,

Aşa cum El ţi-a mai spus,

Prieten venit din altă țară...

 

Ti-e frate, prieten, salvator,

Alături de tine mereu, în veci,

Cuvânt de foc, nemuritor,

Ce străbate veacuri tot mai reci...

Constantin Stancu, Hațeg ©

Criza energetică

 

CRIZĂ ENERGETICĂ

 

Extras din ”ORDINUL GUVERNULUI MONDIAL”, nr. 666 :

”De la Miezul Nopții, li se interzice LICURICILOR să mai lumineze, prin Iarba Poienilor, ca și aiurea.

Dacă tot se-ncăpățânează s-o facă, în continuare – atunci, să se branșeze la INEXISTENTELE BATERII EOLIENE”.      

...Când li s-a comunicat ”ORDINUL GUVERNULUI MONDIAL”, nr. 666” – LICURICII s-au preschimbat, pe loc, în...CUCU-VĂI !

Prof. dr. Adrian Botez

***

Revista „Vatra veche”, nr. 8 - sumar, semnal, literatura caniculei

 

JAR SUB ZĂPEZI, poezia sub greutatea eternității

 

JAR  SUB  ZĂPEZI

 

nu risipi anotimpul iubirii

         cât o noapte polară

nici văpaia ei tăinuită sub blănuri

         adunate în vânători de demult

 

vei rămâne o pată de lumină

         să-mi țină de ancoră -

         chip pictat cu flacără

 

la vestejirea amurgului

         te  voi însoți în veșnicie

 

Aurelian Sârbu

 

ZIUA LIMBII ROMÂNE - 31 AUGUST 2023, Deva, Biblioteca Județeană „Ovid Densușianu” Hunedoara Deva

 

În data de 31 august este sărbătorită Ziua Limbii Române. Pentru scriitori și iubitorii de literatură limba română este mai apropiată decât tuturor, cei dornici sunt invitați la sala de lectură a bibliotecii județene „Ovid Densușianu” Deva, în 31.08.2023, ora 17 pentru a o celebra această sărbătoare.

    Dumitru Tâlvescu precizează: In funcție de timpul alocat, v-aș ruga să aveți pregătite una sau două poezii sau un text scurt, al Dumneavoastră sau al unui scriitor favorit, pe care să le citim cu acest prilej.
    Mulțumită excelentei colaborări pe care o avem cu biblioteca județeană, doresc să facem o bună impresie prin prezența și implicarea în acest eveniment. Vă rog să-mi confirmați participarea în număr cât mai mare.

    Vă mulțumesc

 

    In numele ASOCA,

 

Dumitru Tâlvescu

 

Literatura tranziției: O PRIVIRE SUBIECTIVĂ ÎN BIBLIOTECĂ. De la proprietarul de castel la Legendele Hațegului, de la folclorul literar la abisul neantului, de la Cartea lapidată la rezervorul cu poeme, de la neantia la geamantanul cu privire, de la armonia snack-bar la țara zidului amar... ... Scriitorii și cărțile lor - 9 august - ZIUA IUBITORILOR DE CĂRȚI!

 

Dumitru Augustin Doman, Orașul monoindustrial și personajele sale

 

Un roman al provinciei actuale

 

 

 

Constantin Stancu - membra al Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România - este un autor prolific de poezie, proză, critică, eseu. Recent, a publicat romanul Judecătorul si jurnalul ars (Editura Universitară, București - 2021), roman care face parte dintr-un ciclu care mai cuprinde Vadu Ars si Migranți fără bagaje. Judecătorul din titlu nu este nici pe departe personajul central. De fapt, aici nu există un personaj central, ci un cerc mai larg de personaje care viețuiesc în orășelul Vadu Ars, fost orășel monoindustrial, deci în care toată lumea trăia, direct sau indirect, de pe urma combinatului siderurgic, lichidat în lunga tranziție din anii 90-2000. Acest cerc de personaje se strânge ghem în orășel sau se lărgește în tară, în funcție de meandrele narațiunii. Un industriaș prototip al capitalismului sălbatic, un tânăr avocat, un agent de vânzări rapace, o tânără frumoasă și altruistă, unchiul acesteia cel înțelept, judecătorul însuși ș. a. formează cercul aparent închis al micii provincii, doar că el se lărgește sporadic prin unele personaje până la București sau până la Cluj. Am putea spune că acest cere narativ este nu doar al personajelor bine conturate fiecare prin trăsături distincte, unele mai pe larg, altele mai sumar, dar cercul este și al poveștilor de dragoste sau de prietenie dintre personaje, povesti cu final imprevizibil, unele, cu final deschis, altele. Este subliniată diferența dintre răgazul în care se trăiește la Vadu Ars, unde timpul, vorba lui Marin Preda, are nesfârșită răbdare și Capitala, unde, firește, viața e mai trepidantă!

Autorul se mai deconspiră că e și poet și mai scapă câte o imagine care ține de genul liric: „Pomii aveau personalitate și parcă se pregăteau de taclale. Umbra făcea ziua suportabilă și timpul cădea pe asfaltul trotuarelor ca o piele de animal care se năpârlea“.

Romanul este unul de strictă actualitate, cu tot ce vedem în jurul nostru astăzi, cu cotidianul mai luminos sau de tot întunecat, fiecare capitol fiind încheiat însă cu notațiile cu italice din jurnalul judecătorului Teofil Ciocan, jurnal cu mai putină priză la realitate, fiind unul livresc.

 

 

Dumitru Augustin DOMAN

În jurnalul „Argeșul”, 24-30 mai 2022, p. 6.

Povestea lui Dan Groza din Moneasa... Când rădăcinile prind viață și natura sare sub arcadele artei

 

Rădăcini cu poveste, povestea lui Dan Groza

 

 

Stațiunea balneoclimaterica Moneasa este situata în vestul tarii, localizată intr-o mica depresiune de pe valea Moneasa, la poalele arcului muntos a Masivului Codru-Moma. Altitudinea medie este de 280 m. Moneasa se afla la 110 km de Arad si la 20 de km de orășelul Sebiș.

Clima din Moneasa este acceptabilă, datorita adăpostului oferit de relieful zonei. Foarte des, ierna are loc fenomenul de inversiune de temperatura. Aceste fenomene nu produc geruri prea mari, astfel castanului comestibil cât și liliacul sălbatic pot rezista în peisaj. Masivul Codru-Moma din Apuseni este constituit din roci calcaroase și înălțate la altitudini ce nu depășesc  1000 m. Zonele calcaroase ies în evidență în raport cu verdele pădurilor. 

Natura își arată frumusețea și generozitatea. Apele termale au temperatura de 25-32°C și sunt ape bicarbonate, calcice, magnezice, sodice, hipotone, potrivite pentru tratamentul  asteniei nervoase și al afecțiunilor aparatului locomotor și a sistemului nervos periferic.
Stațiunea Moneasa dispune de instalații pentru băi calde cu apa minerala în cazi si bazine, kinetoterapie, gimnastica medicala, instalații de elecro și fizioterapie, masaj, împachetări cu parafina, bazine cu apa mezotermala în aer liber, solarii pentru aero-helioterapie, plus aerul plăcut ozonat al parcului din jurul stațiunii și a pădurilor din apropiere.

În această zonă bogată în resurse naturale și cu o poveste aparte trăiește Dan Groza, artist plastic, bun cunoscător al oamenilor, a istoriei locale, îndrăgostit de artă, ajuns la o vârstă a împlinirilor, păstrător a memoriei locului.

Apropiat de pădure și natură, el creează numeroase opere de artă într-un stil propriu, apelând la rădăcinile prelucrate de vreme, timp și temperatură, la ramuri de arbori, la materia primă oferită de universul special din zona Moneasa. Este o artă cu izvoare vechi, natura este lăsată să lucreze până la absolut rădăcinile, mimetismul natural apare ca o operă inițială în care omul nu intervine. Primele forme sunt cizelate de imaginația lui Dan Groza, de inspirația lui, de stările care dau sens acestora, astfel forma brută ia forma artei. Plus valoarea vine din imaginație, din depășirea limitelor umane. Sunt teme și idei legate de civilizația noastră, de credințe, de punctele de contact dintre om și timp. El „vede” dincolo de forma brută a rădăcinilor, vede povestea. Sunt Rădăcini de Poveste, un album care s-a format în timp. Cu fiecare operă inspirația artistului devine tot mai acută. Se bazează și pe imaginația privitorului, acesta este invitat să participe la poveste cu istoria sa, cu năzuințele sale, cu foamea după frumos. Un element aparte al operelor este armonia naturală, neforțată, energiile care sunt lăsate să izbucnească discret, eleganța liniilor care se întretaie în poveste. Există și o doză de naivitate specifică artistului care-și rezervă doza de inocență, plăcerea începuturilor timide. Legătura dintre natura care creează, omul care adaugă la aceasta, poziția în spațiu a obiectelor artistului, timpul concret în care se ivește creația, dau naștere la „sculpturi” cu narațiunea inclusă. Sunt figuri artistice reușite, cu mesaj și sugestie, cu mister natural:  Maternitate, Extraterestrul, De la Alfa la Omega, Infernul, Salt mortal, Yng – Yang, Nud la malul mării…

Unele sunt curajoase, au o bază socială, dar sugerează direcțiile: Intrarea României în UE. Altele abisale, cu doză de absurd precum Urechea lui van Gogh.

Sunt și lucrări care se bazează doar pe imaginația privitorului, dar toate demonstrează că arta face parte integrantă din taina naturii. Seninătatea artistului și pasiunea sa au dat naștere la figuri care răzbat prin timp.

De reținut, fiecare loc își are oamenii lui, fiecare loc are un artist menit să conserve frumosul pus la dispoziție chiar de Dumnezeu.

Inspirat, un prieten, Em. Teodor*, a alcătuit un album vizual legat de operele lui Dan Groza, muzica și titlul sugerează privitorului că arta are multe fețe, că infinitul se află în țesătura divină, în efortul naturii, în imaginația omului. Acest infinit are tot atâtea petale, tot atâtea soluții vizuale și armonioase. Echilibrul este generat de frumosul din om. Moto-ul este preluat din Einstein: „Logica te va duce din punctul A în punctul B. Imaginația te va duce oriunde”.

 

Constantin Stancu

 

August 2023

https://www.youtube.com/watch?v=DD1NHzbAFrE

 

 

* Sursa: https://www.youtube.com/watch?v=DD1NHzbAFrE

---