Un
titlu inspirat pentru o carte scrisă în timp, cu răbdare, o carte în care
Dumitru Hurubă[1] a pus câte un strop de
prietenie, de artă şi spirit critic, plus umorul necesar, zilnic:
CITITORUL DE ILUZII[2].
Adevărul
despre operele scriitorilor sau a celor care scriu: iluzia, ca formă de a
rezista în timp, dar şi ca lentilă de contact pentru operele capitale care sunt
ceva mai departe de lumea imediată a lecturilor zilnice, dar strict necesare
pentru viziune.
Dumitru
Hurubă ne prezintă cronici, recenzii, note literare, texte despre texte, motive
pentru metafora operei scrise, argumente pentru a rezista în tsunami, în vremuri grele în care lumea
pare a nu fi interesată de lectură, dar în care tot mai mulţi scriu şi tot mai
puţini citesc, aparent... Cronicar din pasiune, el ne invită la un timp al
lecturilor, a regăsirilor, a cercetărilor spirituale, a mirării la tema propusă
de scriitor.
Lecturile
sale sunt ţipete în pustie, iluziile sunt mirajele de tot felul, cititorul pare
a fi cititorul de contor, un contor al pulsului ce vibrează în această epocă a
informaţiei. Când totul devine posibil, lectura este imposibila realitate a
iluziilor care ne ţin în picioare, ne ţine pe trecerea de pietoni sau pe
stadion, ori în faţa televizorului.
Desigur
că cei care scriu sunt interesaţi de o părere, de un gând despre opera lor.
Dumitru Hurubă este preocupat de iluzia care pune în mişcare un univers
complicat, adică universul cărţii. O carte este mai mult decât o sursă de
informaţii, este o stare…
Pentru
autorul cronicilor lectura este o incitare la o nouă descoperire, la o nouă
revelaţie, ea poate fi negativă sau pozitivă, dar cronicarului îi pasă. Până la
urmă această carte este un fel de jurnal de bord pentru Dumitru Hurubă, el
scrie despre aventurile sale literare, despre opere care acoperă domenii
variate: istorie, filozofie, sociologie, literatură, cultura ca formă de
evadare din cotidian, jurnalul. Trece de la poezie, la proză, la umor, la
mărturie. Lume pare prinsă în menghina dorinţei de a spune, nimeni nu ascultă,
toate operele sunt sunete în marele ţipăt de la miezul nopţii, timpul pare ceva
copleşitor, cartea ceva concret, ceva care rezistă, o cărămidă de pământ ars,
din vechime…
Într-un
fel, Dumitru Hurubă pare dezamăgit: capodopere sunt puţine! În alt fel, Dumitru
Hurubă e fericit: mai sunt indivizi pe contrasens, se iluzionează, cred în ceva
ce pare perisabil şi totuşi, nu…
Titlurile
cronicilor sunt relevante, ele prefigurează temele societăţii româneşti:
studenţia, sfârşitul lumii, femeia, umoristul, poezia, destinul nedrept, muzeul
rural, Cutia Pandorei, Don Quijote, iubirea, intelectualul de serviciu,
civilizaţia, oamenii locului, Jung, Holobâcă, Panaite, I.D. Sârbu, Evu,
Crepcia, Bârgău, Dumitru Velea, Radu Igna, Breban, Eliade, Eminescu, Sabato,
Saul Bellow, Rainer Maria Rilke…şi continuă cu responsabilitatea actului de
creaţie, cu jurnalul unui romancier, demitizarea lui Eminescu (tema obsesie a
istoriei literare), autocunoaştere, tradiţionalism şi fabulos, un oraş în inima
poetei, iluzii pentru sinele propriu…
Modul
cum abordează Dumitru Hurubă cărţile este unul serios şi detaşat în acelaşi
timp:
„După
ce că, datorită libertăţii, democraţiei şi credinţei că oricine poate, doar să
vrea, s-a publicat atâta amar de literatură proastă, orice volum de
beletristică nou apărut este, cel puţin pentru mine, un motiv de bănuială, nu
tocmai cumsecade – recunosc.”
„Dovada
că în România se mai citesc autori „dificili”, este această a 2-a ediţie a
cărţii de faţă scoase de sub tipar de către Editura Humanitas” ( C.G. Jung: Amintiri, vise, reflecţii. Editura
Humanitas, 2001.)
„Orice
reîntâlnire cu umorul lui Cornel Udrea este un motiv de intrare în normalitatea
fiinţei umano-raţionale. Cu atât mai mult în zilele noastre, când râsul
înseamnă tot mai mult cu un rictus sau, în caz şi mai nefericit, cu un rânjet.”
Ce
reţine cronicarul din cărţile citite? Esenţa, labirintul existenţei, fabulosul
spiritului, curajul, abandonul, devenirea.
Sunt
lucruri care dau culoare unei lecturi: trăirea acută a sentimentelor,
sinceritatea poetului şi arta iubirii, riscul celui care scrie pe teme
neconvenţionale, singurătatea poetului la Brotuna, cartea – un pas important
pentru scriitor, pentru sine, mania titlurilor şocante, supleţea exprimării
epice, experienţa credinţei, receptarea fenomenului liric, bagajul de cultură
solidă şi bine compartimentat, pătrunderea într-o lume cu alte legi, Bizanţul
ca temă uitată, proza scurtă în dulcele stil clasic… „a mai sosit unul cu
bouvagonul poeţilor”…
Cu
siguranţă, recenziile şi cronicile acestea vin să acopere un gol pe care
literatura de specialitate nu-l poate acoperit, criticii de profesie sunt
puţini, iar pe de altă parte un scriitor are capacitatea de a intra în lumea
altui scriitor, este doar cititorul de iluzii, nu-i aşa?… Dumitru Hurubă şi-a
luat de bună voie şi nesilit de nimeni această slujbă, a reuşit cu modestie şi
nobleţe, lectura unei cărţi te face mai bun, este şi un argument pentru cărţile
proprii şi o modalitate de a plonja în realitatea lumii în care trăieşte.
Cartea
nu are postfaţă, prefaţă, motive sau argumente pentru care a fost scrisă, din
textele publicate reiese, însă, sistemul critic al cronicarului, al
cititorului: iubirea aproapelui…
Dar
să cităm câteva titluri de cărţi care au trecut prin ochii cronicarului: Sfârşitul lumii; Femei celebre. Mică
enciclopedie; De serviciu la clepsidră; Îngenunchiat în lacrimă; Arta fugii;
Prăpastia bune speranţe; Uşa interzisă; Arta iubirii; Rochia nesupunerii; Omul
recent; Neantia; Despre îngeri; Frică şi cutremur…
Dumitru
Hurubă reţine versuri interesante, cele care prind în vocale şi consoane o lume
întreagă:
„Îngenunchiat în lacrimă/ca-ntr-o catedrală
sufletul celui îndrăgostit.” (Nicolae Crepcia).
„Între ceea ce sunt/ şi ceea ce nu sunt/ se
petrece timpul/ ca lama unui cuţit.” (Mariana Pândaru)
„Ascuns în nume zeul, ca-n seminţe,/ Când stă
să nască-n noapte bunul soare/ Îşi mai visează chipul vechi din mare/ Trecut
prin irizări, către fiinţe.” (Eugen Evu)
„Braţele tale/ precum cătuşele lichenilor/ pe
stâncile visând/ grădini suspendate… În steaua de pe umerii tăi/Dumnezeu
inventează/ povestea noastră de dragoste.” (George Holobâcă)
„
Din preaiubire m-am născut/ pe o colină
transilvană/ să ard cuvintele la rând/ şi să le-aştern pe câte-o rană./” (
Ioan Evu)
„…Noaptea/ şi moartea/ muşcă din mine/ ca
dintr-o felie de pepene.” (Nina Ceranu)
„Poeţii aşteaptă şi refuză să doarmă/ Refuză
să moară…” (Ana Blandiana)
La
un final de cronică Dumitru Hurubă scrie:
„Ce contează de fapt? Contează un adaos
important la cunoaşterea de sine şi de ceilalţi.”
Constantin
Stancu
[1] Dumitru Hurubă, scriitor român, membru al Filialei
Alba-Hunedoara a U.S.R. Este autorul
unor cărţi importante pentru literatura română: Debut’86, volum colectiv de debut la Editura Cartea Românească
(Bucureşti, 1986); Rezervaţia de
zăpăciţi (proză satirico-umoristică, Editura Corvin, Deva, 1995); Carte de colorat mintea (versuri
social-satirico-umoristice, Editura Emia, Colecţia “Scorpion”, Deva, 1998); Bună seara, Domnule Mann…(povestiri,
Editura Eubeea, Timişoara, 1998); Un
scorpion pe contrasens (schiţe şi povestiri satirico-umoristice, Editura
Corvin, Deva, 1999); De vorbă cu… (interviuri,
Editura Eubeea, Timişoara, 1999); Insomnii
binefăcătoare (critică literară, Editura Corvin, Deva, 2000); Scuzaţi că ne-am cunoscut (schiţe şi
povestiri satirico-umoristice, Editura SigNata, Timişoara, 2001); Balamucul, dragostea mea… (roman
umoristic, Editura Călăuza, Deva, 2002); Cronici
TV din vremea zăpăciţilor de tranziţie, Editura Călăuza, 2004; Crime şi strălucire (microbiografii ale
unor personalităţi istorice: Ahasverus, Apostolul Pavel, Maria Stuart…),
Editura Călăuza, 2004; Natură vie cu
scorpion sentimental (microroman), Editura Emia, 2005, Deva; Acolo şezum şi… râsem (Cronici TV
publicate în România literară), Editura Corvin, 2006; Amanţii gaiţelor cu cap de struţ (roman), Editura Eubeea, 2008; Carte de colorat mintea (versuri,
ediţie definitivă), Editura Corvin, 2008; Cobaii
(roman), Editura Eubeea, 2009; Cititorul
de iluzii (cronici şi recenzii literare), Editura Eubeea; Evadaţii din Clexane (roman), Editura
Eubeea...
[2] Dumitru Hurubă, CITITORUL
DE ILUZII, Editura „Eubeea”, Timişoara – 2010. Lector: Ilie Chelariu.
Consilier editorial: Nina Ceranu, 304 pagini.
Foto: Dumitru Hurubă și cărțile, Constantin Stancu privește spre Rezervația cu zăpăciți în tranziție
