CARTEA
Cartea se scrie cu
sânge – sub dictarea
„luminii din lumină” – adică – a Lui
Dumnezeu Cel
Care s-a Răstignit pentru noi - încăpăţânaţii - cu
cele mai variate şi năstruşnice
nevoi
Cartea se scrie cu Sângele din
Rănile Vieţii – şi e confirmată – cu
ascunsă rază a gheţii – de
cel ce-a dictat-o – adică – oricât n-aş vrea
eu - de
Dumnezeu
Cartea e scrisă şi cu
Lacrimile Morţii – şi deci numai
noaptea o pot duce – ca pe-o tainică
suplìcă şi a sorţii
arvună – să-i dea
Dumnezeu – rezoluţia cea
bună.
Cartea e scrisă – uneori – din
disperarea şi revolta
copistului – de a nu i se permite
opinie personală – şi atunci
pluteşte deasupra
filelor ei supărate (cu pofta de a
răsturna tot
tărâmul!) - violent
deschise şi
răsfirate - un început de
tornadă – cu fulgere şi tot
tacâmul – dar o tornadă încă
neînfiripată – anemică şi
gripată – tornadă divină
netrecută în
faptă grăitor-tunătoare
deplină: până la urmă
se dovedeşte a fi fost doar o
boare – a unui Dumnezeu ce-a deschis
fereastra raiului – şi stă – şi El - la
răcoare... – ...nu se confirmă cumplita
rumoare – că ar fi închis Dumnezeu
Cartea – pe veci - sub
Blestem şi
Heruvimă Candoare...
dar toate
astea-s mistice pricini şi
de nedesluşit nicicând (deci
neslovenite de nimeni!) SFINTE TAINE: Cartea
este şi expresia necesităţii Lui
Dumnezeu – de a nu fi şi
rău – de a nu rămâne „pe scut”:
singur şi
mut...
de aceea
scribul şi
Cartea sunt UNA (...fireşte – se zice -
mai agreată-ar fi
Cartea – care din Graiul Dumnezeiesc
este
Partea! – dar care-i şi mai plină de
Sfânt Tupeu – şantajându-L pe
Dumnezeu – de când ar fi auzit Ea că
autorul fiinţei Ei
n-aş fi tocmai
eu...) – ...mă rog – reţineţi de-aici doar:
asta: Cartea
şi scribul sunt trataţi de
Dumnezeu – ca fiind acelaşi
Lucru (...cam jignitor...mă simt precum nu
se simte
bursucul...) – aceeaşi
fiinţă (încă de priinţă...) - şi deci
intră
amândoi – ca doi
gemeni pisoi - sub iertarea – sub
GRAŢIEREA SUPREMĂ a Lui
Dumnezeu
...e greu...dar
sughiţi şi
înghiţi... - ...însă mai aşteptaţi
puţin – pentru că încă nimic nu-i
clar şi
deplin – iar eu şi cu
Dumnezeu suntem
gemeni fraţi: care va să zică – certaţi
şi degrab' împăcaţi...
Cartea – deci – a fost
este şi va fi – PODEŢUL
DE ŞIPCI
dintre pământ şi cer – dintre maeştri şi
ucenici – PODEŢUL
pe care
printre cereştile
şoapte – în miez de
noapte – pe ascuns – se întâlnesc
Faraonul şi
scribul – amândoi
incognito – să nu-i afle tot
tribul...
complicitatea lor şi
motivele ei – nu vor fi cunoscute de
plebe – adică de serafi şi de oamenii
normali – nici măcar la
Judecata de Apoi: pentru că se va
face – după Marea
Judecată – o altă judecată
pitică (...mă rog
fără tot fastul şi
farafastlâcul... - ...şi
evident - mai mică...) – o judecată fără public
restrânsă şi ciudată: judecata
pe (din) dos –
a NEBUNILOR (a
„răsuciţilor-străbunilor”
– axe de
galaxii şi călări pe
comete
cochete...) - ... a NEBUNILOR
ÎNTRU
HRISTOS...cu Condeiul-Suliţă – ca la un
Sacru Turnir – scos
şi-nălţat spre stele – precum
visele tale-ale mele...
...VERDICTUL FINAL
- nu-l va şti nici măcar
Judecătorul – căci
Cărţii – nu i se citesc – de nimeni şi
niciodată – decât – cel mult
COTORUL...
...abia atunci scribul va
afla – că
putea pune în Carte
– întreaga lui
LUPTĂ – parte-n parte – cu
Patronul de Scris –
Eternul
Cosmicul Indecis (...putea să-I şi dea
în cap cu castronul!): n-a dictat
nimeni!
...pur şi simplu
singure
Răstignirea (zisă şi
Încercarea Aripilor
de Crin) Lacrimile şi
Ranele – ele-nde
ele – s-au pârât şi s-au
scris!
...sărmanele...
...deci nu-i vorba (când grăieşti – „ca din carte” - de
Carte) - de niciun
„manu-scris” – ci este – cum altfel?
- un
„sânge-autoscris”...
***
Adrian Botez
