DIK
Ieri seară am
constatat că Dik a dispărut.
Am fost trişti,
pisoiul acela blond ne înveselea, era viaţă în stare pură, nealterată, avea un
curaj nebun, nu-i păsa, risca totul pentru a-şi urma instinctul. L-am primit în
dar de la prieteni, l-am primit şi imediat s-a acomodat cu noua sa familie, era
curat, jucăuş şi pupăcios. Nu era pretenţios la mâncare, se juca întotdeauna
până la epuizare. Aveam o minge de tenis de masă galbenă şi era o adevărată
plăcere să-l priveşti în plină mişcare, cu viteză în reacţii, cu ochiul atent,
cu reflexe extraordinare. Nu era un termen de comparaţie cu un sportiv, cu un
fotbalist, era prins de joc până la ultima fibră. Avea curajul de a se urca în
pomii cei mai înalţi şi de a vâna, era un joc totul, cu energie şi agilitate,
era vânătorul.
Serile erau de
poveste, ne făcea curte şi dorea să-şi arate afecţiunea faţă de noi, cu un tors
profund şi sincer, râdeam şi adormeam fericiţi pentru că viaţa era lângă noi,
în stare pură, fără fiţe, fără talente de doi bani, fără condiţii. Limita
dintre viaţă în sine şi joc era mică, el lua totul aşa cum era, un animal care
accepta jocul celor mari.
A dispărut şi nu
realizăm încă ce singuri suntem, poate într-o zi va reveni ...
Avea curajul de a
o provoca pe Lessie, căţeluşa, se jucau amândoi, nici pomeneală de rivalitate
în aceeaşi casă, toţi erau egali, toţi se puteau accepta. Într-o zi Lessie a
săpat o groapă pentru că era activă, imediat şi Dik a săpat groapa sa în faţa
ei, la câţiva centimetri de gura căţeluşei, se imitau, se căutau, se jucau.
Erau un model …
Am făcut tot
felul de supoziţii, poate s-a rătăcit, poate a fost atacat de un câine străin
care nu-l cunoştea, poate a fost furat de copii pentru că era frumos şi unic.
Credem că e la o altă familie, astfel va avea cele necesare, nu ne putem
imagina altceva …şi poate veselia continuă …
Acum Dik a
dispărut, poate va reveni şi noi, cei maturi, vom reinventa jocul pentru a fi fericiţi într-o lume în care mişcarea spre cele simple e necesară, Dik a ştiut
să ne facă să uităm de tristeţea lumii printr-un simplu salt.
Constantin Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu