CU CÂT ROSTIM NOI : „PRIMĂVARĂ”
cu cât rostim noi : „primăvară”
cu-atâta e mai frig în lume
cavoul cosmic e o ţară
şi un altar fără de nume
da – locuim gheţari mirifici
şi delirăm în iambi sisifici
Mega-Gheţarul – catedrală
şi dumnezeu – la repezeală...
...acum – abia – zărim copacii
că nu dau muguri şi nici rime
simţim şi prăbuşiri de Munte –
o – asta nu e bine :
bufniţi-strigoi clocim în
piepturi
dar nu strigăm : de unde drepturi
?
...nimburi de morţi ne
decorează
vântul stelar ne feliază...
...a-ncremenit de
bezne-amiază...
***
Prof. dr. Adrian Botez
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu