Prezentul nu există
Prezentul acesta nu există, n-a existat, nu va exista,
vor exista o patrie, un mit, o umbră, un cuvânt, o păpădie...
Fiinţa se dizolvă-n focul lichid de la marginea oraşului,
în zona în care ard resturile unui prezent trecut şi viitor în acelaşi timp.
Cineva trece dincolo de autostradă,
merge pe apele care înconjoară oraşul,
pe apele acelea plutesc mănăstiri şi zgârie-nori
făcuţi din cea mai rezistentă sticlă,
în care se reflectă cerul şi Ziua de Apoi.
Prezentul miroase a mort sau a carne putredă,
este impur ca iedul fiert în laptele mamei sale,
din acest motiv preferăm trecutul, povestea este mai frumoasă,
timpul trece prin noi fără durere, atunci suntem învingători,
ne-am învins pe noi înşine...
Viitorul este mai comod decât acest prezent corupt de toţi oamenii deodată...
Din umerii profetului aurul se evaporă, pare o aripă ori umbra cuiva...
C Stancu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu