Anotimp
barbar în Țara Hațegului
O cumpănă de fântână rupe cerul toamnei
în miezul zilei,
ninge cu aur pe umerii soldaților romani
rătăciți pe drumul lor militar, prin
Ardealul de totdeauna.
Sub tălpile lor izvoarele zvâcnesc,
caută lumina spre care să atingă sinele
și energiile,
o identitate lichidă.
Pe dealuri ard ultimele cuvinte
nerostite de valahi,
ne vom reîntâlni la Sarmizegetusa
cu toate semnele regale brumate, într-un
anotimp barbar…
Constantin Stancu ©

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu