vineri, 20 mai 2022
miercuri, 18 mai 2022
Romanul de azi: JUDECĂTORUL ȘI JURNALUL ARS... Dumitru Hurubă: „Revenind la volumul de faţă: întregul eşafodaj al cărţii este constituit dintr-un cumul de momente, situaţii sau întâmplări care gravitează în jurul lumii economice postdecembriste supusă unui proces de degradare aproape spectaculos. Autorul, fin observator şi bun cunoscător al fenomenului ca atare, nu în puţine rânduri analizează situaţiile din interiorul acestora, ceea ce creează o atmosferă de indubitabilă veridicitate”
Dumitru Hurubă
ÎNTRE CLASIC ŞI
MODERNISM
Harnic şi cu o respectabilă putere de muncă, autorul acestui interesant roman (Judecătorul şi jurnalul ars), oferă cititorilor o naraţiune-frescă prin intermediul căreia se poate pătrunde într-o lume recuperată dintr-o ireversibilă cădere în necunoaştere. Pătrunzând dincolo de o aparentă substantivare a momentelor acţiunii, scrierii, este de apreciat efortul lui Constantin Stancu – autorul – de a salva desfăşurarea unor evenimente ca parte integrantă a istoriei noastre recente. În această ordine de idei, romanele Vadul Ars (2016) şi Migranţi fără bagaje (2019), la care trebuie adăugat, obligatoriu, recenta apariţie editorială Judecătorul şi jurnalul ars, se constituie într-o trilogie perfect mulată pe realitatea ca materie primă utilizată pentru edificiul întregii construcţii romaneşti.
Revenind la
volumul de faţă: întregul eşafodaj al cărţii este constituit dintr-un cumul de
momente, situaţii sau întâmplări care gravitează în jurul lumii economice postdecembriste
supusă unui proces de degradare aproape spectaculos. Autorul, fin observator şi
bun cunoscător al fenomenului ca atare, nu în puţine rânduri analizează situaţiile
din interiorul acestora, ceea ce creează o atmosferă de indubitabilă veridicitate.
Însă acesta nu este decât o probă perfect plauzibilă a realităţii reflectată nu
prin imaginarul sau fabulaţiile autorului, ci tocmai prin utilizarea unor prime
informaţii precum cele conţinute taman de… jurnalul
ars. Însă ar fi total greşit să credem că avem în Constantin Stancu un
simplu autor de ocazie, în ce mă priveşte mai degrabă aş risca să spun că avem
în demonstraţiile sale de prozator un experimentat narator şi foarte bun
cunoscător al temei alese pentru comentare şi disecţie inclusiv dacă, printr-o
simplă reducţie, ne vom referi la partea cu dialogurile dintre personaje. În
această ordine de idei, trebuie subliniat că Judecătorul şi jurnalul ars este unul dintre foarte puţinele romane
actuale în care domină dialogul dintre personaje, aici putem pune întrebarea nu
lipsită de logică: prin dialoguri se valorifică substanţa cărţii, sau se
întâmplă o uşoară diluare a tematicii? Stancu ştie şi a simţit acest pericol,
astfel că se transformă într-un foarte atent şi abil distribuitor de sarcini
pentru personajele implicate în discuţie şi astfel întreaga atmosferă este un
rezultat excelent al exploatării situaţiilor. Implicarea sa în problematicele
romanului nu este una formală, ci, prin manevre ideatice şi inteligente el, în
calitate autor, devine un priceput cunoscător şi co-participant la un moment
sau altul din viaţa firmei, din viaţa social-economică de la Vadu Ars. Evident,
cum era şi normal, cam toată acţiunea romanului, cu bune şi mai puţin bune, nu
este doar emanată din jurnalul judecătorului Teo Ciocan, ci întreaga lume a
romanului gravitează în jurul citatelor şi, nu o dată, este condiţionată de
substanţa acestuia. De altfel, următorul citat ne avertizează, încă de la
pagina 12: „Am decis să ţin un jurnal. Nu
pot să stau dacă nu scriu ceva, scrisul e un fel de terapie, ne informează
Teo Ciocan, dar e şi un mod de a
transmite mesaje în lumea paralelă care ne înconjoară.”, iar Stancu,
printr-un transfer de imagine, are permanent în vedere acest deziderat…
Înaintând în
lectură, se conturează subtil, dar pregnant, calitatea de prozator prin care
autorul se încadrează în comunitatea selectă a prozatorilor ardeleni. Am avut
această bănuială în timpul lecturii, iar după terminarea de citit, am fost
convins. La urma urmei exact prin această prismă trebuie citită proza lui
Constantin Stancu, autor care s-a lansat în ultimii ani ca unul dintre cei mai
meticuloşi romancieri din generaţia lui, iar testul final şi credibil din acest
punct de vedere îl constituie acest ultim roman din trilogia legată de Vadu
Ars. Pare oarecum frapant, însă, dacă privim mai atent lucrurile şi chiar
aruncându-ne privirea şi „printre rânduri”, vom descoperi un autor foarte
apropiat de personajele romanului său, rar, foarte rar şi pentru scurte
reflecţii el privind situaţiile cu clară detaşare, fiindcă implicarea sa
directă în viaţa personajelor sale îi asigură întregii desfăşurări romaneşti
autenticitate şi credibilitate. Acesta ar fi unul dintre marile câştiguri ale
scrierii, în primul rând pentru că există permanent o comunicare specială care
este şi dovada indubitabilă că romancierul participă efectiv şi afectiv la
existenţa personajelor. De fapt, are loc o perpetuă construcţie/reconstrucţie a
acestora începând cu Teo Ciocan, deţinătorul jurnalului, Dorina, Eduard Buzatu…
Şi nu pot trece mai departe fără a exemplifica, folosindu-mă de un scurt citat,
meticulozitatea cu care romancierul îşi prezintă unul dintre personaje: „Dorina îşi privea chipul în oglindă. Semnele
vremurilor erau vizibile. Totuşi, un văl special îi învelea faţa într-o lumină
blândă. Se simţea tânără încă. Lumea avea mersul ei, dar frumuseţea (avea) reguli nescrise care aveau efecte pe termen
lung. (p. 104).
Părerea mea este
că avem în Constantin Stancu unul dintre cei mai serioşi şi talentaţi prozatori
actuali, sau altfel spus: unul dintre scriitorii postdecembrişti care îşi
respectă şi statutul, dar se şi integrează în literatura nouă fără a se abate
de la regulile tradiţional-clasice ale literaturii autohtone şi, în primul
rând, cea de sorginte ardelenească. Evident că el execută un soi de
echilibristică absolut agreabilă între cele două elemente constitutive ale
literaturii clasice şi moderne-moderniste cuprinse între anii 1900, să zicem şi
1989-2021. Cu toate-acestea, atent şi meticulos, cum aminteam, şi fără a părăsi
un tipar deja fixat în spaţiu şi timp, Constantin Stancu demonstrează cu
fiecare scriere a sa că este pe drumul bine ales al construirii şi rotunjirii
zestrei sale de prozator care se debarasează treptat-treptat de tarele-tributuri
pe care nu puţini autori actuali le plătesc în detrimentul propriilor creaţii
literare. În această ordine de idei, cu romanul Judecătorul şi jurnalul ars, autorul devine un romancier solid şi
bun stăpân pe uneltele sale de lucru…
Constantin
Stancu: JUDECĂTORUL ŞI JURNALUL ARS
Editura
Universitară, 2021
Text apărut în rev. „Banchetul” 1-3/2022.
Lorinczi Francisc-Mihai: POVESTEA, LUMEA VĂZUTĂ DIN MERSUL MOCĂNIȚEI
Fragment din vol. AMIEZI CU MOCĂNIȚĂ ȘI LIBELULE (2022).
Adrian Botez: LUMEA SE MIȘCĂ ÎNTRE-APUS - ȘI...APUS !
LUMEA SE MIȘCĂ ÎNTRE-APUS - ȘI...APUS !
Lumea se mișcă între-APUS - și...APUS !
nimic n-a rămas – să mai merite SPUS !
tot ce-a fost CÂNTEC – acuma e SLUTĂ :
CĂDEREA n-ascultă – CĂDEREA e MUTĂ !
se mai strecor' ȘOBOLANII : EI cred în
SCĂPARE !
MATROZII își sabordează – CORĂBII – pe
MARE !
...CORBII - ORIBILII CORBI ! - s-au depărtat – cu
DEZGUST :
până și ei învățat-au - ACUM : ce-i ”JUST” - și ”INJUST”!
***
Prof. dr. Adrian Botez
sâmbătă, 14 mai 2022
UN PĂMÂNT DE TIMP... MOARTEA A SCOS PICIOARELE PE FEREASTRĂ
Moartea a scos picioarele pe fereastră
Eram îngropați într-un pământ de timp,
ne duceam rana pe rând și moartea mirosea
a timp crescut lent.
Apoi moartea s-a relaxat, a scos picioarele pe fereastră
și a zâmbit la noi.
Moartea ne putea dezasambla în toate părțile componente,
nu exista cineva priceput să le pună la locul lor,
de aceea eram puși într-un pământ de timp și
totul devenea foarte real.
Am înțeles că trecuse Iisus pe acolo, pentru că unii ne explicau cum totul devenea complicat,
apoi am auzit țipătul unui copil ce alerga după mingea sa
în timp ce autocamionul de curierat rapid
se apropia tot mai mult de el,
livrând lumea într-un univers paralel.
Se pare că trecuse Iisus pe acolo
pentru că unii înviau în urma lui…
C Stancu ©
Poem din vol. Breaking news pentru absenți/ Breaking news for missing people.
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE „ANA BLANDIANA” , 2022
Eveniment
FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE ȘI INTERPRETARE „ANA BLANDIANA”
Ediţia a X-a, 2022
Simpozion on line MOTIVUL PLOII ÎN ARTĂ
Vineri, 13 mai 2022, ora 17,00
Moderator: Zamfir Bălan, Organizator: Gabriela Vasiliu.
Invitați: Ana Blandiana, Nicolae Băciuț.
Participă scriitori, profesori, studenți din România,
Republica Moldova, Italia, Germania, Azerbaidjan.
marți, 10 mai 2022
Premiului Național pentru Poezie „Lucian Blaga” Opera Omnia, 2022. Laureatul, câteva note, organizatori, semnal
Gabriel Chifu, laureatul Premiului Național pentru Poezie „Lucian Blaga”
Opera Omnia,
ediția a VI-a, 2022.
La Casa
memorială „Lucian Blaga” Lancrăm, în data de 9 Mai 2022, a avut loc cea de-a
VI-a ediție a prestigiosului Premiu Național pentru Poezie „Lucian Blaga” Opera
Omnia, eveniment de primă importanță pentru literatura română și pentru cultura
din această țară.
Evenimentul
a fost organizat de Consiliul Județean Alba, Uniunea Scriitorilor din România
și Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba în parteneriat cu Primăria și
Consiliul Local al Municipiului Sebeș și Centrul Cultural „Lucian Blaga” Sebeș.
Au fost
nominalizați: Gabriel Chifu, Vasile Dan, Ioan Moldovan, Marta Petreu, Ioan Es.
Pop, Nicolae Prelipceanu și Liviu Ioan Stoiciu, poeți valoroși prin definiția
de azi a literaturii, ajunsă la maturitatea ei prin libertatea asumată.
Un juriu
format din șapte scriitori și critici literari a decis laureatul ediției: Gabriel
Chifu, căruia i-a fost decernat premiul de către domnul Nicolae Manolescu,
președintele Uniunii Scriitorilor din România, într-o atmosferă destinsă,
într-o zi în care lumina a atins fețele celor prezenți. Poezia a fost, pentru o
zi, vedeta limbii române, războaiele de toate felurile au tăcut până la
lacrimi.
Gabriel
Chifu, poet și prozator, s-a născut la Calafat, în 22 martie 1954. Primele
versuri le publică în „România literară”, ulterior, începând cu anul 2010,
devenind directorul executiv al publicației. Debutează editorial cu volumul de
versuri „Sălaș în inimă” (1976), volum distins cu Premiul pentru debut al
Uniunii Scriitorilor. Din anul 2009, scriitorul a ocupat și poziția de
vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România, vreme de trei mandate.
Este
autorul a mai multe cărți, reamintim amintim: „Realul eruptiv”, „O interpretare
a Purgatoriului”, „La marginea lui Dumnezeu”, „Bastonul de orb”, „Însemnări din
ținutul misterios”, „Elegia timpului” (poezie), „Unde se odihnesc vulturii”, „Maratonul
învinșilor”, „Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme sau
Invizibilul, descriere amănunțită”, „În drum spre Ikaria” (proză).
În anul
2017, în cadrul Galei Scriitorii Anului, un juriu național i-a decernat marele
premiu Scriitorul Anului 2017, pentru romanul „Ploaia de trei sute de zile”.
Este cetățean de onoare al municipiilor Calafat, Botoșani și Petroșani și a
fost distins cu titlul Meritul Cultural în grad de comandor.
De citit
cărțile acestui poet și de luat aminte.
A consemnat C Stancu
Foto: Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba Iulia
sâmbătă, 7 mai 2022
Învierea... Piatra și tăcerea, prima zi a săptămânii
Prima zi
În ziua întâi a săptămânii,
În dimineața curată a minunii,
Femeile s-au apropiat de mormânt,
Învăluite-n aer, cer și cuvânt...
La intrarea-n mormânt, iată,
Piatra grea fost-a răsturnată,
Intrarea era precum inima ta:
Pregătită pentru a muri și a învia...
Femeile au intrat în mormânt
Cu miresme-n mâini şi-n gând.
Trupul cel frânt nu l-au găsit,
S-a întâmplat ce a fost proorocit...
În albe haine, strălucitoare,
L-au întâmpinat, ca-ntr-o chemare,
Doi bărbaţi răsăriţi din lumină,
Mângâiaţi pentru învierea divină...
„Pentru ce căutaţi între cei morţi,
Pe cel ce este viu?”- în veşnicii,
EL a înviat, ne-a aurit pe toţi,
Fie că ştii, omule, sau nu ştii...
În mâini aspre, oarbe a fost dat,
Răstignit pentru al nostru păcat.
Dar în trei zile atât de clare,
Am aflat că nu se mai moare...
În trei zile am fost schimbaţi,
Noi, cei limitați, întemniţaţi.
Cu Iisus înviat-am deodată,
Primind darul fără de plată...
Biruit-am trecutul, moartea,
Cu sânge a fost scrisă cartea...
Dar în cartea vieţii deplină,
E o pagină albă, de lumină...
Acolo este scrisă-nvierea,
În tine, muritorule, e scrisă tăcerea,
Acolo este scrisă salvarea,
În tine, omule, e scrisă
mirarea...
În trei zile ne-am născut iar -
Și n-am băut din greul pahar -
Doar prin acea iubire eternă
Ne-a eliberat Iisus din beznă...
Amice, la intrarea-n inima ta,
De va fi o stâncă aspră și grea -
Când și cine o va răsturna?
Lumina înmugurind din stea...
Lumina înmugurind din stea…
C Stancu ©
Oameni de carne, oameni de pământ, omul pus la zid... Statistica și moartea...
Oameni
de pământ și oameni bolnavi, statistica pandemiei, statistica războiului.
Pământul
se află în carne, suntem oameni de pământ, de țărână (ADAM). Bolile migrează în
noi precum râmele, suntem și pământ necălcat de oameni, strivit de Dumnezeu în prima
dimineață a lumii. Suntem pământul din care se fac poemele celui absent, se
modelează femeile care udă florile și spanacul. Până și vulpile se ascund în
pământul din noi, sau cum spunea Marin Sorescu, avem viziunea vizunii...
Apostolul
Pavel, care a cucerit o bună parte din lume pentru Iisus, avea un țepuș (boală)
în carne. Asta îi dădea putere. Prin slăbiciunea aceasta îl controla Dumnezeu,
până la urmă apostolul a înțeles și s-a bucurat, relația cu El, chiar în durere
și suferință, reprezintă mai mult decât averile celor bogați. Ele duc la
idolatrie. Suferința conduce la cunoaștere, care tinde spre absolut, deși nu se
va atinge niciodată absolutul, dar elipsa s-a deschis.
C Stancu ©
joi, 5 mai 2022
RĂNILE DE PE TRUPUL NOSTRU... 2022. Poeme tăceri, antologie născută din viața cea de toate zilele și editată de Lidia Vianu. Semnal, argumente, lecturi necesare
| 9 mai 2022 |
sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român, Uniunea Scriitorilor din România și Muzeul Național al Literaturii Române
Rănile lor pe trupul nostru... 2022
ISBN 978-606-760-204-3
antologie editată de Lidia Vianu
Poemele--tăceri
Această antologie născută din viața noastră cea adevărată
a pornit la drum cu un principiu: să ocolească îndoctrinarea. Political Bullying este condamnabil.
Titlul, luat din poemul Anei Blandiana, este ușor de înțeles: rănile, trupurile, drama umană---sunt mute. În paginile care urmează, cu adevărat vii sunt poemele--tăceri.
Majoritatea textelor sunt proză lirică, deși aparent sunt în
versuri. Versul este un subterfugiu: el ascunde exacerbarea suferinței
în spatele cortinei frumosului. Am acceptat și câteva texte luminoase,
care uită de realul imediat. Am făcut acest lucru pentru tandrețea lor
irezistibilă, pentru dragostea de viață---care este, la urma urmei, tema esențială pentru noi toți.
Cartea aceasta începe cu „Nu avem destulă imaginație / să
vedem rănile lor / pe trupul nostru” (Ana Blandiana), și se încheie cu
„Dacă va fi război, / (...) poate că voi muri fericit / și cineva va
scrie o poezie despre asta” (Péter Deményny). Oricât aș căuta, nu am o
explicație mai bună pentru acest volum.
Rănile lor pe trupul nostru... 2022. Antologie editată de Lidia Vianu, se lansează oficial pe 9 mai 2022, dar volumul poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet:
Contemporary Literature Press vă invită să accesați website--ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm adresați--vă Editurii, lidia.vianu@g.unibuc.ro
Link comun, Metoda Lidia Vianu în 7 volume
| Email not displaying correctly? View it in your browser. | |
 |
|
miercuri, 4 mai 2022
Premiului Național de Poezie „Lucian Blaga” - Opera Omnia, 9 mai 2022... Programul, organizatorii, participanți, nominalizări
Vă anunțăm că în data de 9 mai a.c., ora 11, se vor desfășura la
Casa Memorială „Lucian Blaga” din Lancrăm manifestările culturale
privind decernarea Premiului Național de Poezie „Lucian Blaga” - Opera
Omnia la care vă invităm să luați parte.
În aceeași zi, la
ora 17, în grădina de vară a Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” are loc
o triplă lansare de carte dar și vernisajul unei deosebite expoziții de
artă cu prezența scriitorilor Gabriel Chifu, Răzvan Voncu, Horia Gârbea
și-a artistului plastic Mircea Bochiș, alături de care Aurelian Trif va
susține un recital de nai.
Președinte,
Cornel Nistea
Un număr de 17
critici literari au nominalizat câte 15 poeți români. Un juriu al
Uniunii Scriitorilor va alege laureatul dintre primii șapte
nominalizați, în ordinea numărului de voturi primite. Juriul de
nominalizări a fost compus din criticii: Gabriel Coșoveanu, Dan Cristea,
Daniel Cristea-Enache, Gabriela Gheorghișor, Gheorghe Grigurcu, Andrea
H. Hedeș, Ioan Holban, Adrian Lesenciuc, Nicolae Manolescu, Mircea
Mihăieș, Angelo Mitchievici, Nicolae Oprea, Irina Petraș, Vasile
Spiridon, Alex Ștefănescu, Cornel Ungureanu, Mihai Zamfir. Au fost
nominalizați, în ordine alfabetică, poeții: Gabriel Chifu, Vasile Dan,
Ioan Moldovan, Marta Petreu, Ioan Es. Pop, Nicolae Prelipceanu, Liviu
Ioan Stoiciu.
La edițiile precedente, Premiul Național Lucian Blaga,
Opera Omnia, a fost acordat astfel: 2017 - Adrian Popescu, 2018 - Emil
Brumaru, 2019 - Ana Blandiana, 2020 - neacordat din cauza pandemiei,
2021 - Ion Mureșan.
Au
fost nominalizați la acest mare premiu (în ordine alfabetică): Gabriel
Chifu, Vasile Dan, Ioan Moldovan, Marta Petreu, Ioan Es. Pop, Nicolae
Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu.
marți, 3 mai 2022
Nu purta iubirea pe cap, nu e joben
CUŢIT DE BUCĂTĂRIE CU VIS SIMPLU
.jpg)
Nu,
nu te plimba cu iubirea pe cap,
nu e joben,
nu, cu sângele-n ascensoarele piramidei,
femei cu sâni ca doua păpădii,
aurul e o metafora în gura faraonului
cu brațe de aur pur...
Puneți un vers…
Atât - un vers
pe tăișul cuțitului de bucătărie,
un alt vers în balansoarul Tristeții,
veți descoperi soarele de apa și
uleiul candelei, memoria ei este o flacăra...
C Stancu ©
Lőrinczi Francisc-Mihai, AMIEZI CU MOCĂNIȚĂ ȘI CU LIBELULE, Sibiu: Editura CronoLogia, 2022. Semnal, câteva note, date despre poet
Citind textele lui Lőrinczi Francisc-Mihai afli că poezia este un strugure adus din Rai, că există o nuntă specială între poezie și natură. Pentru cronicar poezia este un cântec alb de mireasă sau o probă de rezistență în labirintul imaginarului. Există o duminică a metaforei și o tăcere care acoperă zgomotul de fond al lumii. Romancierul are ceva special, solid. El construiește universul între real și imaginar, el provoacă lumea la schimbări, el ne oferă o felie de pepene roșu într-un timp elastic sau poate, o doză de spirit pur, de 90 grade.
În cărți descoperi un dor de absolut, o limită a existenței și o forfecare a mesajului din cuvinte. Creația sa ne transmite ritmul necesar pentru asimilarea frumuseții și a liniștii sufletești. Poetul nu experimentează, el enumeră zonele, armoniile, starea clasică a poeziei, marcată de peisajul zonei în care s-a născut și copilărit, a zonei în care trăiește. Scriitorul este și un nostalgic în unele locuri, reînvie stări trecute, anotimpuri perfecte, tinereți cu aromă de pâine coaptă.
Ritmul poeziei sale este ritmul mocăniței care străbătea cândva zona Sibiului, un ritm în care omul poate asimila peisajul, anotimpul, eternitatea. Un ritm ancestral în care mintea omului este pusă în limitele ei firești. El refuză tendința actuală de potențare a trans-umanismului/post-umanismului, care pune în evidență limite spectaculoase și contravin chiar naturii noastre. Poetul simte pericolul din tehnologia modernă care domină individul grăbit, dominat de aceasta. (C Stancu).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)